INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

prin cuprinderea întregului material biologic implicat în funcţionarea entităţii vii, graţie
proceselor metabolice şi a interacţiunii acizi nucleici – proteine. Rezultatul este o creaţie de
speţa II (infra-conştientă), respectiv o creaţie de speţa I (cu conştiinţă şi semnificaţie), o dată
cu cuplajul activ, conştient, între euristica fenomenologică şi euristica structural-formală.
Structura primară vie devine, prin spaţiul subiacent ortoexistenţial, o structură secundară
vie, datorită introdeschiderii organismului viu către informaterie prin cuplajul ortobiontic.
Ortobionţii tuturor celulelor unui organism viu se cuplează prin interacţiunea acestora, până la
introdeschiderea unică a întregului organism. Acest fenomen se petrece fără ca organismul să
fie conştient de procesele ortoexistenţiale ale fiecărei celule.
Studierea informaţiei genetice şi a informaţiei fenomenologice este utilă pentru crearea
unor forme de viaţă artificială în laboratoare, prin utilizarea unor structuri care captează
ortobionţi. Diferenţa dintre natural şi artificial constă, în ultimă analiză, tot în diferenţa
dintre structural şi fenomenologic, mai precis în caracterul informaţiei fenomenologice de
sursă a informaţiei structurale (cu semnificaţie). “Noţiunea de informaţie nu poate fi susţinută
decât dacă mergem la sursa ei fenomenologică…Frontiera de sus a cunoaşterii
contemporane, legată de fenomenologia proceselor mental-psihologice ale omului, şi
frontiera de jos, legată de celulă şi mai ales de structura moleculară vie, nu pot fi
independente şi depăşirea lor s-ar putea face în direcţia sugerată de ortofizică. Frontiera de sus
ne trimite înapoi la frontiera de jos, contopind cele două frontiere într-una singură, aceea a
cunoaşterii actuale” 53 .
Unul din principalele argumente ale oricărei teoretizări filosofice noi (inclusiv
ortofizica), “dincolo” de datele oferite de teoria sistemelor, cuprinde necesitatea depăşirii
modelului om=automat. Concepţia sistemică în biologie se justifică între limita inferioară
(apariţia unităţii elementare de materie vie) şi limita superioară (conştiinţa individuală şi
socială). Astfel, informateria apare ca principiu metafizic de unificare şi integrare bio-psihică
a omului (trecerea de la discret la continuu). Ipoteza unui “hazard” fenomenologic (evident,
diferit de mutaţiile structurale care deosebesc organismele vii unele de altele), cauzator de
variaţii structurale, confirmată experimental, s-ar adeveri o concepţie originală şi valoroasă
despre originea şi evoluţia vieţii. Un asemenea hazard “atenuat”, diferit de hazardul “forte” al
biologiei structurale (à la Monod – viaţa ca miracol inexplicabil) ar putea fi o cale fecundă de
cercetare viitoare a fenomenelor lumii vii.
91