INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

O primă observaţie priveşte relaţia dintre ontologia generală şi ontologiile regionale
în modelul filosofic al inelului existenţei. Aspiraţia acestuia de a se constitui într-un model al
ontologiei generale trece prin gradele diferite de elaborare a ontologiilor regionale, care
vizează diferitele niveluri sau paliere ale existenţei. Astfel, în timp ce ontologia naturii are un
grad apreciabil de elaborare şi consistenţă (dovadă fiind şi paginile cele mai numeroase
dedicate de autorul român universului fizic, celui biologic şi, în fine, celui informaţional),
ontologia socială este conturată într-o măsură mai mică (în interiorul acesteia din urmă,
problemele eticii, esteticii şi axiologiei nu sunt tratate pe întindere, M. Drăgănescu
mărturisind în cadrul unui interviu după publicarea lucrării Ortofizica faptul că până la acea
dată nu s-a preocupat de consecinţele axiologice ale modelului ontologic ortofizic).
Remarcăm ca o noutate în literatura filosofică românească abordarea creatoare, inedită
a ontologiei sistemelor de inteligenţă artificială şi integrării acesteia în ontologia socială, pe
temeiul coexistenţei – pentru prima oară în istoria umanităţii – a 2 tipuri de inteligenţă
(creierul şi ordinatorul). Se poate spune că aceasta este o temă promiţătoare de reflecţie
filosofică. De asemenea, un rol important îl joacă în filosofia structural-fenomenologică
ontologia individualului. Prin creierul uman se realizează cuplajul cu informateria şi existenţa
profundă, omul fiind entitatea privilegiată datorită căreia existenţa ajunge să capete conştiinţă
de sine. Însă, modalităţile datorită cărora s-ar reuşi acest lucru nu sunt suficient de clar
explicitate. Criteriile experimentului conştienţei, afiirii şi adevărului nu reies nici ele suficient
de bine, astfel încât rezultatele acestuia să fie indubitabile. Se impune o revenire a autorului
asupra acestor probleme.
O a doua observaţie se referă la relaţia dintre aspectul descriptiv şi cel prescriptiv
(normativ) în interiorul filosofiei ortoexistenţei. Descrierea fenomenologică a realităţii
profunde şi a interacţiunii ei cu realitatea “superficială” este făcută cu multă acurateţe, adesea
cu lux de amănunte (dintre care, cum spunea M. Drăgănescu, unele ar putea fi confirmate
ştiinţific în viitor, altele nu), însă normativismul filosofiei inelului existenţei este uneori prea
accentuat. De exemplu, analiza subsistemului muncii şi tehnologiei duce la consideraţii despre
posibile tehnologii ale viitorului care ar împlini aspiraţiile umane de ameliorare a mediului
planetar şi cosmic prin intervenţii în materia profundă, cu scopul prelungirii duratei de viaţă a
societăţii umane şi a universului. S-ar ajunge astfel la apogeul puterii creatoare a fiinţei umane
- dobândirea de puteri demiurgice, asemănătoare cu cele (potenţiale) ale informateriei. Oricât
186