INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

specificului omului în lume, a posibilităţii integrării armonioase a individului şi societăţii în
univers. Creaţia joacă un rol cu totul excepţional în ansamblul universului socio-uman. Prin
creaţie, omul dă expresie ortosensurilor materiei profunde, împlineşte un ciclu cosmic şi ontic
care începe o dată cu generarea unei existenţe-univers din ortoexistenţă. Impulsionat de
tensiunea filosofică şi sentimentul cosmic, cărora le conferă în timp expresii tot mai rafinate,
conştient de menirea sa în existenţă, de potenţialităţile enorme pe care le pune în valoare prin
acţiunea eficientă ghidată de cunoaşterea aprofundată, omul are statutul şi rolul unui creator.
Creaţia devine posibilă şi se dezvoltă mereu datorită spiritualităţii – premisă şi rezultat al
evoluţiei omenirii pe trepte tot mai înalte de civilizaţie. Ea este consubstanţială împlinirii
personalităţii umane.
M. Drăgănescu afirmă că “…nu dispunem încă de o filosofie a creaţiei. Prin creaţie nu
înţeleg o primă mişcare, ci un proces conştient care poate avea loc în şi prin univers. Nu a
existat până acum o bază filosofică a explicării procesului de creaţie, ca să nu mai vorbim de
o încercare de tratare ştiinţifică…orice model ontologic în care universul este închis inhibă
filosofia creaţiei deoarece nu oferă o bază principială pentru explicarea ei…fără creaţie nu am
fi decât automate, şi noi, şi universul, şi istoria” 65 . Acest verdict apare, totuşi, ca fiind de o
severitate excesivă, pentru că anumite premise filosofice şi ştiinţifice indispensabile explicării
proceselor creative au fost acumulate deja. Este adevărat că ele sunt avansate, de multe ori,
din partea ştiinţelor socio-umane specializate (sociologia, psihologia persoanei şi socială ş.a.),
fără a avea ca scop susţinerea unui anumit punct de vedere sau sistem filosofic. Nu putem face
abstracţie nici de tentativele de identificare a condiţiilor creaţiei teoretico-filosofice propriuzise,
pe plan metodologic, măcar pentru o punere a problemei în termeni generali 66 .
Complexitatea existenţei, investigată de ştiinţă, filosofie, religie, artă, apare în cele din
urmă ca având o frumuseţe poetică. Criteriul estetic este intrinsec civilizaţiei socioumane
(creaţia înseamnă frumuseţe spirituală); tot astfel şi criteriul etic, asociat cu afectivul
(trăirea, simţirea profund umană a laturii superioare din existenţă) – automodelarea şi
autoperfecţionarea personalităţii umane în condiţiile ştiinţei avansate, societăţii şi civilizaţiei
elevate. Deşi filosofia structural-fenomenologică nu conţine capitole distincte şi explicite de
etică, estetică şi axiologie, elementale esenţiale ale acestora nu lipsesc. Stăruie îndemnul la
reflecţie asupra rolului spiritualităţii, creaţiei şi promovării binelui în realizarea coeziunii
sociale, a iniţiativei individuale, pentru salvarea valorilor de conjuncturile iraţionale ale
existenţei. Mai presus de raţionalitatea logică, analitică, se ridică uneori afectivitatea ca
169