INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

“fenomenologică”. În ştiinţa structurală (informatică, cibernetică, teoria sistemelor etc.)
informaţia se referă la structura unui mesaj, la eficacitatea sau semnificaţia unui semnal.
“În cibernetica actuală este tot mai pronunţată tendinţa de a se da informaţiei un sens
obiectiv, în funcţie de legătura prin semnale între sisteme sau subsisteme (energie purtătoare
de informaţie) şi de specificare (informaţie structurală)…ea (noţiunea de informaţie – n.n.)
este folosită în caracterizarea ordinii şi a organizării specifice, în studiul procesului de
reflectare, în termodinamică (informaţia ca negentropie) şi în evoluţionism” 20 . Dacă se
admite că informaţia fenomenologică este primordială, rezultă că informaţia structurală derivă
din ea.
Presupunând acceptată clasa de referinţă a conceptului de informaţie la nivelurile
fizico-chimic, biologic, psihologic şi social (ceea ce comportă încă discuţii între specialişti),
decă nefăcând din conştiinţă factorul singular al producerii, prelucrării şi transmiterii
informaţiei, se remarcă rolul fundamental conferit informaţiei fenomenologice în cuplajul
lumatie-informaterie. Mergând mai departe, există însă riscul pan-informaţionalismului, cu
asemănări atât cu filosofia hegeliană cât şi cu cea kantiană:
a) informaţia profundă determină absolut totul (cuplajele şi decuplajele lumatie-informaterie,
naşterea şi dispariţia existenţelor-univers, inclusiv apariţia, dezvoltarea şi dispariţia formelor
de viaţă inteligente), întreaga existenţă, după legi proprii; omul ar fi atunci un simplu “pion”
în această colosală desfăşurare (“prizonier” al “vicleniei raţiunii” materiei profunde), fără a
avea vreo posibilitatea concret-reală de a interveni hotărâtor în evoluţia ei;
b) informaţia fenomenologică determină (prin ortosensuri) informaţia structurală, prima
nefiind cognoscibilă decât mediat, prin modele filosofice şi ontologice, în timp ce a doua face
obiectul ştiinţei structurale actuale, care o priveşte ca pe un “fenomen”, la suprafaţă, ignorând
redutabilul “lucru în sine” profund
Aspectele filosofice ale informaţiei, relaţionarea ştiinţei informaţiei cu filosofia, au
fost investigate în numeroase rânduri, cu câştiguri certe, de numeroşi autori. De pildă, V.
Săhleanu scria în acest sens: “Desigur, constituirea ştiinţei informaţiei nu se poate lipsi de o
originală întemeiere filosofică, după cum materialul de cunoştinţe prelucrat de ştiinţa
informaţiei poate fi baza unor necesare generalizări filosofice…pentru noi problema se pune
destul de răspicat: este mai important să salvăm conceptul de informaţie în cadrul unei triade
ontologice (substanţă, energie, informaţie), decât să salvăm o linie tradiţională,
antropomorfică, probabilistă în ştiinţa informaţiei. Este mai corect să ne dăm seama de
149