INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

- ortosensuri de transmitere a informaţiei;
- ortosensuri de sarcină 32
Ortosensul primordial nu poate fi găsit decât în informaterie, fiind de ordinul sensului
“a fi” sau “a exista” (M. Drăgănescu preferă expresia “a fi” pentru universul fizic, lumea
nevie, iar expresia “a exista” pentru lumea viului). El nu este nici conştiinţă, nici conştienţă
sau idee, ci un proces fizic elementar, o sensibilitate a materiei profunde indispensabilă
înţelegerii existenţei. Acest ortosens primordial se desface dintr-un “în sine”, care devine “din
sine” şi “întru sine” în ortosensurile derivate, continuându-şi procesualitatea la infinit.
Ortosensul “a exista” se află la originea dinamicii lumii materiale în integralitatea ei, ca stare
şi tendinţă determinate de structura fenomenologică proprie profunzimilor.
Ortosensul primordial “a exista” conferă atât caracterul nestructurat, cât şi cel
structurat al informateriei: primul, prin însăşi starea de sensibilitate fenomenologică, al
doilea prin cuplajul lumatie-informaterie şi constituirea ansamblurilor de ortosensuri. El
este atât punct de plecare cât şi punct de întoarcere pentru inelul existenţei.
Ortosensurile topologice derivă direct din ortosensul fundamental “a exista”, deoarece
unitatea ortoexistenţială este şi o multiplicitate, cu atributul vecinătăţii. Desfacerea
ortosensului fundamental în ortosensuri topologice determină distribuirea acestora în diferite
zone ale informateriei, concomitent cu “celulizarea” ei, printr-un proces de fluctuaţie. Celula
informaterială este “gazda” unuia sau a mai multor ortosensuri, înrădăcinate în întreaga
informaterie.
Ideea ortosensurilor vizează unele dificultăţi şi neclarităţi ale fizicii contemporane, în
special din domeniul teoriei particulelor elementare şi cosmologiei. Ortosensurile de
mişcare stau la baza dinamicii lumii, fiind o posibilă explicaţie pentru structura internă şi
“spaţiul intern” al particulelor elementare, dar şi pentru “stările de singularitate”, pulsaţiile
universului şi procesualitatea lui.
Ortosensurile de mişcare se împart, la rândul lor, în:
a) Ortosensuri de diviziune (producere a celulelor informateriale din celule existente, printrun
proces de fluctuaţie), o “desfacere din sine” ca proces extrem de elementar. Variante
posibile de ortosensuri de diviziune în cazul unor tipuri diferite de universuri:
- univers entropic – fără ortosens de diviziune sau cu ortosens de diviziune care se
autoelimină;
- univers absolut entropic – fără organisme vii;
77