INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

- în calitate de cuantă ar putea interveni în forţele care constituie molecula vie, în mod
permanent, rămânând deschisă problema dacă aceste forţe sunt decelabile sau nu, în
comparaţie cu forţele electromagnetice de legătură între atomii şi moleculele structurii;
-
în calitate de informaterie, printr-un ortosens biologic de influenţă, să inducă noi
proprietăţi, mai curând temporare sau tranzitorii în particulele elementare, astfel încât să
fie puse în funcţiune noi forţe care să catalizeze noi configuraţii, procese, structuri 51
Respingând succesiv, în urma unor analize ştiinţifice competente şi aprofundate,
nucleotida şi elicea dublă întreagă ADN şi ARN în calitate de candidaţi pentru sediul minim
al unui ortobiont. M. Drăgănescu se opreşte asupra configuraţiei tridimensionale cu proprietăţi
de simetrie: un fragment de elice dublă ADN sau ARN (eventual 2 sau 4 nucleotide). “Fără a
înlătura totuşi efectul “fizic” al ortobiontului, chiar dacă numai cu greutate ar putea fi pus în
evidenţă, mult mai important este efectul fenomenologic, faptul că el conferă structurii la
care este ataşat o unitate de sensibilitate fenomenologică; reacţia ataşării ortobiontului la o
structură trebuie să fie apariţia unui ortosens al unităţii acelei structuri, care reprezintă, de
fapt, sensul unităţii unei structuri vii. Acest sens nu este conştient, deoarece pentru conştiinţă
sunt necesare şi structuri ale semnificaţiei pe care numai dinamica unor procese foarte
evoluate sau un sistem nervos le-ar putea oferi, ceea ce nu este cazul la o structură moleculară
minimă vie” 52 .
Pentru formarea unei structuri minime cu ortobiont se propun 2 variante:
A)Structura minimă se constituie, în prealabil, datorită configurării ei prin interacţiunile
electronice (forţe electromagnetice) şi numai ca urmare a configuraţiei ei spaţiale captează un
ortobiont. În acest caz, influenţa ortobiontului asupra structurii va fi foarte slabă şi deci
şansele unei puneri directe în evidenţă a ortobiontului pe cale experimentală sunt foarte mici.
B)Structura minimă se constituie cu însăşi participarea ortobiontului şi în acest caz influenţa
lui asupra structurii ar trebui să fie mai uşor decelabilă. Cum însă, până în prezent, nu există
nici o evidenţă experimentală în această direcţie, se presupune că varianta A este mult mai
plauzibilă.
Modelarea unei structuri minime cu ortobiont se arată dificilă, dar important este, aşa
cum se precizează în paradigma ortofizicii, ca o anumită structură moleculară spaţială să
poată fi un fel de “cutie cuantică” (echivalentul “gropii de potenţial”) care să capteze şi să
reţină un ortobiont. Apare probabil ca, în ultimă instanţă, însuşi codul genetic să fie rezultatul
jocurilor fenomenologice. Ortosensurile au putut influenţa direct formarea codului genetic
90