INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

2.2.3. Universul informaţional
Universul informaţional are cel mai înalt grad de generalitate, el completează şi
caracterizează celelalte universuri. Mai exact, ortofizica vorbeşte despre ceea ce s-ar putea
numi grade de informaţionalizare a existenţei sau existenţelor-univers: universul fizic
devine univers informaţional numai prin intermediul inteligenţei umane individuale şi
colective. Altminteri, acesta rămâne doar cu atributele fizic-materialului. Universul biologic
are un grad sporit de informaţionalizare faţă de cel fizic, pentru că în el apar organismele vii şi
procesul deschiderii lor în informaterie. “Ea (informaţia – n.n.) este produsă iniţial în
informaterie, în mod natural, ca proces fizic; aceasta este informaţia fenomenologică care se
manifestă prin ortosensuri, care determină şi o structurare a celulelor informateriale în
multiple organizări topologice, precum şi o dinamică (mişcare) la nivel ortoexistenţial” 55 .
Pentru explicarea trecerii de la universul fizic la universul biologic, ştiinţa
contemporană a formulat principiul antropic, care oferă câteva idei relative la relaţia dintre
“geneza” şi legile de evoluţie ale universului, şi posibilitatea apariţiei vieţii şi conştiinţei (a
observatorilor inteligenţi). Interesul faţă de universurile care permit apariţia inteligenţei
primeşte un valoros criteriu de selecţie dintre ipotezele pur formale. Astfel, inteligenţa umană
poate şi trebuie să fie explicată şi pe cale cosmologică.
Au fost exprimate 2 variante ale principiului:
- una “slabă” (R.H. Dicke) – existenţa unor observatori în acest univers implică proprietăţi ale
sale care să le permită apariţia;
- alta “tare” (B. Carter) – legile şi structura specială a universului trebuie să fie astfel făcute
încât, în mod inevitabil, la un moment al evoluţiei lui, să producă un observator
Fără îndoială, amănuntele acestei “treceri” rămân încă de stabilit.
Pe baza clasificării ortosensurilor, filosofia structural-fenomenologică nuanţează foarte
mult tipologia universurilor posibile, în funcţie de existenţa şi gradele de acţiune ale
ortosensurilor de diviziune. Reiese cu claritate faptul că apariţia observatorilor inteligenţi întrun
univers este începutul unui proces complex, cu finalitate antientropică pentru universul
respectiv. În fazele sale mai evoluate, procesul amintit se desfăşoară cu eficacitate maximă,
inteligenţa observatorilor fiind în măsură să acţioneze dispozitive tehnologice cu efect în
materia profundă a universului, prevenind sau, cel puţin, întârziind finalul entropic al acestuia.
93