INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

caracter macroscopic...Faptul că materia generează inteligenţă este evident. De asemenea,
faptul că inteligenţa poate acţiona în substanţa materială este la fel de evident. Singurul lucru
care lipseşte este de a admite că inteligenţa creată de materie poate crea la rândul ei în
materie, inclusiv în profunzimile materiei în zona în care se fixează legile naturii” 57 .
Analizând informaţia sub aspectele ei sintactice, semantice şi pragmatice, luând în
considerare înţelesul, semnificaţia de context şi semnificaţia de referinţă (prin reinterpretarea
teoriei sintetice a semnificaţiei a lui M. Bunge), M. Drăgănescu schiţează o posibilă teorie
generală a informaţiei, bazată pe noţiunile de ortosens, sens, semnificaţie, informaţie
sintactică, structurală şi fenomenologică, informaţie de bază a universului fizic ş.a.,
ajungând la concluzia că este posibilă o tratare unitară a informaţiei în tot inelul existenţei 58 .
Problema fundamentală pe care o ridică teoretizarea conceptului de informaţie în
viziunea filosofiei structural-fenomenologice ortofizice este aceea a conţinutului acestui
concept, a clasei sale de referinţă. Cum anume ar trebui înţeleasă informaţia la nivel
molecular, submolecular, subatomic ş.a.m.d.?
În literatura de specialitate s-au formulat mai multe puncte de vedere asupra
informaţiei, dintre care se detaşează:
1) teoretizarea conceptului de informaţie pornind de la cibernetică şi semiotică (ideea sau
teoria actualizării informaţiei potenţiale în procesul comunicării;
2) teoretizarea extinderii abordării conceptului de informaţie prin considerarea informaţiei
nereceptate şi neactualizate, care pur şi simplu fiinţează.
Conform primului punct de vedere se disting următoarele ipostaze ale informaţiei:
- informaţia ca opusă nedeterminării: teoriile matematice afirmă că informaţia, în general,
este elementul calitativ al reducerii sau eliminării nedeterminării;
- informaţia ca notă calitativă a comunicării neredundante: pentru că redundanţa este
uneori necesară iar alteori nu, trebuie specificat pentru fiecare caz în parte principiul
surplusului de informaţie;
- informaţia ca factor antientropic: informaţia este negentropie potenţială şi devine
negentropie eficientă numai prin ghidarea acţiunilor unui sistem; de aici se deduce un
important principiu metodologic - principiul finalităţii antientropice a manipulării
informaţiei (acesta se referă la informaţia structurală, într-un sens relativ, dar ortofizica
arată că el ar putea fi extins asupra informaţiei fenomenologice, în sens absolut);
95