INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

supravieţuirea speciei, ci şi propria ei reproducere, ceea ce înseamnă menţinerea şi
dezvoltarea economiei şi culturii, a cunoaşterii. Societatea se constituie de fapt cu un mare
grad de independenţă, îşi caută scopuri şi îşi asigură echilibrul dinamic prin procese de
evoluţie şi revoluţie…Prin societate, lumea se poate opune lumii, lumea poate transforma
lumea, lumea poate crea lumea” 52 . Cultura face din societate o entitate specifică, iar
semnificaţia filosofică a societăţii este mai importantă decât cea biologică. Societatea îşi
elaborează ţeluri culturale şi filosofice, este înzestrată cu o veritabilă voinţă specifică, de
natură să-i catalizeze tendinţele de perpetuare şi sistemul de valori.
Care este originea sau sursa civilizaţiei socioumane? Civilizaţia socioumană este, în
ultimă analiză, determinată de tensiunea filosofică a omului, de mirare, trăire, reflecţie şi
acţiune a fiinţelor umane în realitatea prezentă şi vizibilă, dar cu rădăcini adânci în realitatea
profundă. “Nu ne rămâne decât să privim omul astfel cum se manifestă el din punct de
vedere biologic, social şi spiritual. Examinându-l din aceste puncte de vedere, se poate
constata cum pe o anumită treaptă a dezvoltării sale, odată cu apariţia conştiinţei, el este supus
unei tensiuni filosofice determinate de raportul său cu corpul său biologic şi lumea
înconjurătoare oferită simţurilor şi acţiunii sale, pe de o parte, şi cu propria conştiinţă, uneori
cu o lume profundă de care el ar putea fi legat şi pe care şi-a imaginat-o prin modele mitice,
religioase sau filosofice, pe de altă parte” 53 . Apărută iniţial ca tensiune biontică, tensiunea
filosofică nu capătă obligatoriu o expresie sau o obiectivare filosofică. Dovada o constituie
numeroasele mituri şi religii apărute înainte de cristalizarea reflecţiei filosofice. Apoi, ea nu
conduce în mod automat la civilizaţia socioumană, fiindcă aceasta presupune eliminarea
definitivă a războaielor, foametei, criminalităţii etc. “Societatea a cunoscut factori de
civilizaţie, fapte de civilizaţie şi unele forme de civilizaţie, dar niciodată o civilizaţie
socioumană” 54 . Altfel spus, omenirea tinde spre o civilizaţie socioumană, fără ca această
denumire să poată acoperi, la ora actuală, o realitate socio-culturală concret identificabilă .
În mod firesc, gândirea filosofică va avea rolul determinant în apariţia şi funcţionarea
viitoarei civilizaţii socioumane. “Fiind posibilă o filosofie plină de speranţe pentru
soluţionarea problemelor speciei umane, este evident că încurajarea gândirii şi spiritualităţii
nu reprezintă numai un bine în sine pentru om şi societate, ci şi o necesitate vitală. Omenirea
are nevoie de o filosofie a construcţiei şi creaţiei, de o recunoaştere a rolului informaţiei în
lumea materială” 55 . Realizarea acestui nivel foarte înalt al civilizaţiei este posibilă prin
instituirea unei calităţi corespunzătoare a relaţiilor sociale între indivizi, instituţii şi de ambele
164