INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

filosofice realizate de savanţi sunt insuficient înţelese sau marginalizate îl constituie
prejudecata obligativităţii pregătirii filosofice universitare, respectiv apartenenţa activă la
această comunitate academică. Dar, o foarte bună pregătire ştiinţifică nu interzice o
cunoaştere şi cultură filosofică vastă, cu şanse mari de aflare în miezul problematicii
contemporane a filosofiei. Acum, în era universalizării şi universalităţii informaţiei, este greu
de găsit o perspectivă mai propice pentru filosofia ştiinţei şi ontologie.
Există, aşadar, suficiente motive pentru a situa filosofia structural-fenomenologică în
nucleul ideatic general realist şi raţionalist al filosofiei româneşti, prin reluarea şi
reconsiderarea unor teme şi probleme importante ale acesteia, precum şi datorită
numeroaselor referiri şi raportări la opera unor gânditori ca L. Blaga, C. Noica, D.D. Roşca,
C. Petrescu, Şt. Lupaşcu ş.a., fără a se omite personalitatea lui V. Conta şi, mai ales, astrulnepereche
al culturii româneşti, M. Eminescu. Pornind de la premisa unei realităţi exterioare
de natură materială, perceptibilă senzorial şi analizabilă raţional, care coexistă cu o materie
unde se manifestă informaţia fenomenologică, sesizabilă şi inteligibilă prin experimente
mentale, modele ştiinţifice şi filosofice, filosofia existenţei profunde dezvoltă o dialectică
proprie, rezultată din complicarea progresivă a analizei pe măsura parcurgerii nivelurilor sau
“straturilor” existenţei, de la cel anorganic la cel al conştiinţei şi civilizaţiei, cuprinsă în ideea
de inel al existenţei, în interiorul căruia interacţionează toate aceste niveluri ale onticului,
inclusiv cel psihologic şi cel al civilizaţiei socio-umane.
Cum poate fi situată filosofia structural-fenomenologică în contextul filosofiei
contemporane universale? Preocupările epistemologice ale gânditorului român îl apropie de
neorealismul epistemologic anglo-saxon, practicat în mod “academic şi nepartizan” de
filosofi englezi, americani şi australieni. Relaţionările filosofiei inelului existenţei la
idealismul speculativ tradiţional sau de o Naturphilosophie (încercate de unii interpreţi) nu
sunt categorice, în sensul identificării cu acesta, ci relative, urmărind relevarea limitelor
concepţiilor tradiţionale din perspectiva paşilor înainte făcuţi de filosofia secolului XX.
În sprijinul aprecierilor noastre invocăm unitatea şi complexitatea problematicii
filosofice contemporane – identificabilă în paradigma ortofizicii -, din acest punct de vedere:
teoriile cosmologice despre originea, evoluţia şi sfârşitul universului fizic, teoriile biologice
asupra originii şi evoluţiei vieţii pe planeta noastră, problemele inteligenţei artificiale şi
posibilitatea compatibilizării ei cu inteligenţa naturală (umană), teoriile logico-semantice,
problemele sensului, semnificaţiei şi valorilor, fenomenele trăirii individuale, aspectele
184