INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

explicativ al naturii materiei vii şi al proceselor fenomenologice şi psihologice…Ortofizica
propune o viziune structural-fenomenologică (v) asupra lumii materiale şi în ştiinţă, care să
depăşească perspectiva sistemică sau structurală dominantă astăzi. Un mare accent este pus în
ortofizică pe informaţie care capătă semnificaţii ontologice. În acelaşi timp, ortofizica permite
dezvoltarea unei teorii generale şi cuprinzătoare a informaţiei” 23 .
Conceptul de “ortofizică” nu s-a încetăţenit încă în vocabularul comunităţii filosofice,
desemnând la ora actuală această iniţiativă singulară în literatura noastră de specialitate.
Accentuăm distincţia făcută de autor între ortofizică (în calitate de disciplină filosofică) şi
ştiinţa structural-fenomenologică (bazată pe o viziune structural-fenomenologică asupra
existenţei). Dacă ortofizica cuprinde proiecte, modele posibile, ştiinţa structuralfenomenologică
urmează să aducă certitudini în cunoaşterea lumii, fiind ea însăşi numai o
parte a viitoarei ştiinţe a materiei profunde. Apare însă riscul unei circularităţi vicioase între
conceptele de “ortofizică”, respectiv “ştiinţă structural-fenomenologică”: ortofizica pleacă de
la probleme nerezolvate de către ştiinţa structurală actuală, anticipând posibile rezolvări, care
vor fi, la rândul lor, validate de ştiinţa structural-fenomenologică, bazată ea însăşi pe
ontologia structural-fenomenologică specifică ortofizicii…O posibilitate se întemeiază pe
cealaltă, dar de unde va apare, totuşi, certitudinea? Ar fi, apoi, necesară precizarea
conţinutului conceptului de “ştiinţă a materiei profunde”, care îl înglobează pe acela al
noţiunii de “ştiinţă structural-fenomenologică”.
Totuşi, termenul de “ontologie” nu este absent. Spre exemplu, autorul român consideră
că, dacă Profunzimile lumii materiale reprezintă o lucrarea preponderent ontologică (în care
preocupările de ontologie sunt dominante), Ortofizica aparţine mai mult filosofiei naturii,
chiar dacă conţine un nucleu de ontologie generală. Ontologia generală este propusă ca o
ontologie structural-fenomenologică, referitoare la toate palierele existenţei 24 .
Modelul existenţei în integralitatea ei a căpătat denumirea de Inelul lumii materiale
(sau Inelul existenţei). El teoretizează “închiderea” lumii materiale într-un “inel” (de genul
profunzimi-univers-profunzimi), trecând prin toate palierele, inclusiv cel mental-psihologic.
Anumite porţiuni ale lui nu sunt explicate satisfăcător de ştiinţa actuală (de exemplu, trecerea
de la materia profundă la particulele elementare sau introdeschiderea organismelor vii către
informaterie). Modelul ILM înglobează şi depăşeşte viziunea filosofică sistemică, ce prezintă
dificultăţi în explicarea elementarităţii constituenţilor fundamentali ai lumii, precum şi a
“trecerilor” de la un nivel sau palier al acesteia la altul. “Conceptul ILM oferă un cadru
151