INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

comparaţie cu relaţia intelect-raţiune în viziunea lui C. Noica: intelectul merge oricât de
departe, chiar până la autodistrugere; nimic nu-l poate, aparent, opri din desfăşurarea
implacabilă a logicii sale, de unde au apărut şi războiul electronic şi nuclear, alături de terapia
medicală prin laser sau cercetarea universului. Trebuie, la un moment dat, să apară ceva care
să oprească desfăşurprile haotice, să introducă sens, semnificaţii şi valori, să îngrădească
neutralitatea gnoseologică, praxiologică şi etică. Aceasta este raţiunea 62 .
Gândirea arhitecturală încearcă să surprindă întregul obiectului cercetării (organism
viu, om, societate) din perspectiva structurii funcţiunilor interne. Ea deschide posibilitatea
unei tratări arhitectural-struuctural-funcţionale în gândirea sistemică, inclusiv pentru
procese şi fenomene care depăşesc sistemul ca atare. Această gândire “…ne depărtează de
detalii pentru a sesiza esenţialul, pentru a descoperi dacă ni se oferă o adevărată integralitate,
ne permite să ne imaginăm înlocuirea unei arhitecturi mai sărace cu una mai bogată. În
gândirea arhitecturală, structura nu se găseşte pe primul plan, chiar dacă ultimul rezultat al
acestei gândiri este o structură funcţională” 63 .
Arhitectura se dovedeşte a fi nu numai un concept, ci şi o metodă de gândire, pe care
am putea-o asemăna – faţă de metoda sistemică – cu trecerea de la spaţiul bidimensional la cel
tridimensional. Filosofia şi ştiinţa contemporană se află în căutarea arhitecturii universului,
aşa cum cu secole sau milenii în urmă căutau principiile simple ale lumii. Dintre toate
arhitecturile entităţilor lumii, probabil că arhitectura fiinţei umane este cea mai complexă; de
fapt. Arată M. Drăgănescu, în cazul omului se poate vorbi despre o serie de straturi
arhitecturale suprapuse. Omul nu se reduce, însă, la o arhitectură tehnică sau biofiziologică,
pentru că adevărata sa arhitectură este un psihologică şi spirituală (spiritualitatea
caracterizează omul deplin şi civilizaţia socio-umană). El caută să descopere arhitectura
teoriilor ştiinţifice şi sistemelor filosofice, dezvoltării instituţiilor şi conducerii sociale etc. “În
afară de arhitectura funcţională externă, arhitectura completă va cuprinde…alte elemente
caracteristice, dintre care de bază sunt capacitatea fenomenologică (informateria în care au
loc procese fenomenologice), autogestaltul (în cazul organismelor simple este sensul unităţii
organismului propriu), conştiinţa structural-fenomenologică, care cuprinde şi eul
structural-fenomenologic (în cazul organismelor evoluate). Faţă de un observator extern, un
organism va prezenta şi un gestalt arhitectural…” 64 .
Ca un corolar al acestor conexiuni conceptuale, modelul ontologic ortofizic pledează
pentru o filosofie a creaţiei, nu numai ca disciplină de viitor, ci şi ca modalitate explicativă a
168