INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Deosebirea calitativă dintre materia profundă şi materia din univers duce la nonechivalenţa
dintre unitatea materială a lumii şi unitatea materiei profunde. Unitatea materiei
profunde se realizează prin manifestările materiei sesizabile în univers, dar prima o
condiţionează pe ultima. ILM se închide prin creierul unui observator inteligent, pe care o
existenţă-univers îl face posibil, însă nici observatorul, nici existenţa-univers nu apar fără o
fluctuaţie specifică a informateriei, prin care aceasta se cuplează cu lumatia, dând naştere unor
procese fizice structurale.
Principiile (II) şi (III) reprezintă sublinieri ale limitelor materialismului filosofic
tradiţional (conceptul de materie-substanţă namaifiind suficient astăzi pentru construcţia
ontologică), împreună cu o tentativă de depăşire a acestora.
Principiul al patrulea postulează universalitatea ontologică a informaţiei (IV).
Ştiinţa structurală nu poate explica decât informaţia structurală, nu şi componentele
fenomenologice; sensul mental este fenomenologic şi se produce în componenta
informaterială a minţii. Aici ar trebui căutată originea semanticii şi esenţa noţiunii de
“informaţie”. Principiul universalităţii ontologice a informaţiei se enunţă astfel: nu există
materie fără informaţie. “O teorie generală a informaţiei nu este posibilă decât în cazul unei
ştiinţe structural-fenomenologice”, pentru că “Procesualitatea fizică din univers are în spatele
ei procesualitatea fenomenologică din materia profundă în care este implicată şi ortoenergia
lumatiei” 40 . Materia profundă cuprinde şi formalul şi neformalul (acesta din urmă fiind
distinct de mecanic, electric, magnetic, nuclear sau gravitaţional).
Principiul al cincilea este cel al universalităţii ontologice a energiei (V). Multiplele
abordări ştiinţifice şi filosofice ale conceptului de “energie”, inclusiv în gândirea românească
(C. Rădulescu-Motru, Şt. Odobleja, Şt. Lupaşcu ş.a.) o acreditează ca realitate ontologică,
ingredient fundamental al universului şi puntea dintre fizic şi psihic. “…ortofizica nu este în
exclusivitate un informaţionism filosofic, aşa cum a fost exclusivist energetismul filosofic.
Ortofizica este o filosofie care recunoaşte principiul universalităţii şi autoconsistenţei
materiei, principiul universalităţii informaţiei şi principiul universalităţii energiei” 41 .
Contrar aserţiunii ştiinţei structurale (“energia din univers se conservă şi se
degradează”), ştiinţa structural-fenomenologică asertează o teză nouă (“energia din univers
poate să nu se conserve”), cu consecinţe nebănuite: “Pentru ştiinţa structuralfenomenologică
efecte antientropice absolute în univers sunt posibile” 42 . În aceste
condiţii “rămâne posibilă eventualitatea antrenării ortoenergiei din materia profundă, de către
160