INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

ândul ei presupune actul de cultură şi ultimul, conştiinţa filosofică, sophia (ea fiind cercul
fiinţei înseşi astfel înţeles – n. ns.)…realul uman, cultura şi sophia susţin metafizic lumea, o
scot din starea de simplă devenire, o desăvârşesc ridicând-o la treapta de fiinţă” 119 . Inelul
existenţei din ortofizică nu este un cerc al “eternei reîntoarceri” (devenirea nu se reduce la revenire),
ci unul care, refăcut de fiecare dată prin actul raţional al unei conştiinţe gânditoare,
oferă posibilitatea descoperirii unui nou mod de a interpreta existenţa, de a o “pune în ordine”.
“Ni s-a părut însă că tocmai aceasta reprezintă filosofia: convertirea raţiunii, primejduită de
iraţional, în raţiune statornică; intrarea în ordine (subl. ns.). Cu fiecare act de-al ei filosofia
reaşează lumea în ceea ce trebuie să fie ea” 120 . Aici aflăm, de fapt, raţiunea profundă a
proiectului ortofizicii: tentativa de a găsi o ordine mai coerentă şi completă a lumii, a
existenţei, decât aceea oferită de ştiinţa şi filosofia de până acum. Se pune, desigur, şi
problema reuşitei, dar aceasta este deja o altă problemă. Cum scria Noica, “Ontologia tocmai
la aceasta tinde, să identifice fiinţa, să identifice mai întâi spectrul ei în lucruri, ca model, apoi
o vede ca model subzistent, în fiinţa de a doua instanţă a elementelor, în fine o vede în
elementul unic al deveninţei” 121 . Demersurile ontologice ale gânditorilor români amintiţi
“indică”, doar, fiinţa, sub semnul posibilului, căci “…fiinţa nu are ca atare existenţă, ci doar
întrupare posibilă, ea este o deschidere în permanentă devenire, o acţiune structurantă şi
întemeietoare a matricilor constitutive” 122 .
122