INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

pronunţat”). Această relaţie trece şi ea prin domeniul sacrului – coexistent cu profanul -,
pentru că “Între profan şi divin pot exista toate nuanţele posibile ale sacrului” (cf. aforismul
50).
În concluzie, “55. Materia profundă şi ortosensurile pot fi privite ca o poezie profundă
la care corespunde poezia omului, şi o realitate profundă la care corespunde ştiinţa lui” 72 .
Alte cugetări privesc sentimentul cosmic:
“IX. Sentimentul cosmic înseamnă a-ţi da seama şi a simţi pe a exista şi a fi: a exista
în sine, în veşnicie, indestructibil, ca materie profundă cu sensibilitatea de a exista; dar a fi ca
fiinţă vie în temporalitatea şi spaţialitatea universului, de a fi ca şi existenţa, de sine şi întru
sine” 73 .
Omul există în mod profund, prin contactul cu informateria, şi fiinţează în mod
fenomenal, în lumea spaţio-temporală cunoscută şi percepută. Declanşatorul conştientizării
acestei relaţii este sentimentul cosmic.
“XV. Numai omul poate avea sentiment cosmic. Sentimentul cosmic apare atunci când
omul este conştient de poziţia sa cosmică. Sentimentul cosmic nu este un dat biologic, ci un
act al conştiinţei. De aceea apar şi nuanţe de sentiment cosmic la oameni” 74 .
Dacă se acceptă că sentimentul cosmic se prezintă într-o formă “aproape unică,
aproape aceeaşi pentru toţi oamenii”, aceasta trebuie înţeles şi ca “niciodată identic”. Fiecare
om se va raporta altfel la sine şi la existenţa profundă, va experimenta altfel conştiinţa şi
afiirea. Faptul că sentimentul cosmic este mereu altul demonstrează, în particular, de ce
experimentul conştiinţei şi afiirii nu poate da rezultate absolut univoce. În forma sa cea mai
deplină şi profundă, sentimentul cosmic presupune trăire, care nu este şi nu va fi niciodată
identică la indivizi diferiţi, poate nici la acelaşi individ în momente diferite ale vieţii.
“XVI. Sentimentul este o idee care nu rămâne numai în minte, ci pătrunde întreaga
fiinţă umană” 75 ;
“XXII. Sentimentul cosmic este o stare trăită. Sentimentul generat de sentimentul
cosmic este mai uşor de menţinut, deoarece omul poate fi sensibil şi la gândul despre
sentimentul cosmic. Acest gând poate ţine uneori locul sentimentului cosmic în echilibrul
psihic al omului, dar din când în când omul trebuie să meargă la sursă, să retrăiască
sentimentul cosmic. Pentru aceasta el trebuie pregătit prin cultură şi cunoaştere, prin educaţie
şi exemplu pentru a se ridica din când în când la o asemenea înălţime. Asemenea momente
pot influenţa viaţa sa şi a semenilor săi” 76 .
172