INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

3.2. Principiile ştiinţei structural-fenomenologice şi atributele civilizaţiei socioumane.
Spre o filosofie structural-fenomenologică socială, a istoriei, culturii şi a sacrului
Registrul epistemologico-semantic al filosofiei structural-fenomenologice nu are în
vedere numai existenţa umană individuală, ci îşi fixează ca scop esenţial întemeierea
teoretică a trăsăturilor definitorii ale civilizaţiei prin prisma determinaţiilor sociale.
Vocabularul acestei filosofii urmăreşte descrierea anticipatoare a coordonatelor unei noi
civilizaţii, bazate pe cunoaşterea realităţii profunde şi acţiunea eficientă în zona acesteia. Nu
este, însă, posibilă, analiza atributelor sau trăsăturilor civilizaţiei socioumane fără a considera
principiile ştiinţei structural-fenomenologice, menite să ducă la bun sfârşit tendinţele
societăţii antientropice, care să dispună de dispozitive adecvate intervenţiei în materia
profundă.
Momentul negării relative a limitelor ştiinţei structurale este urmat în construcţia
ortofizicii de pozitivitatea afirmării fenomenologicului, în contextul pledoariei pentru un nou
obiect, al unei ştiinţe noi. Datorită unor moduri diferite de manifestare a existenţei decât cel
structural, apar posibilităţi pentru o nouă teorie ontologică, dar şi pentru o teorie ştiinţifică
inedită. “Dacă materia profundă şi informateria “mentală” nu pot fi puse la îndoială, singura
întrebare posibilă din punct de vedere ştiinţific, faţă de modelul filosofic ILM este aceea dacă
informateria este sau nu o componentă a materiei profunde sau dacă nu cumva este o realitate
la nivelul substanţei structurale din univers, având totuşi o natură aparte. Pentru că modelul
ILM are o putere explicativă, în principiu, deosebit de puternică exact în cazul în care
informateria este o componentă a materiei profunde, atunci admitem acest lucru. Cum totul
trebuie să provină din materie profundă, atunci şi informateria “mentală” trebuie să provină
din materia profundă. Principiul raţiunii suficiente conduce, însă, la a considera o singură
informaterie, atât componentă a materiei profunde, cât şi prezentă în univers în organismele
vii, fără complicaţia nenecesară unor verigi intermediare. Acest punct de vedere poate fi
considerat ca un postulat” 36 . Materia profundă trebuie atunci să se manifeste şi la nivelul sau
palierul social, societatea dezvoltând în timp teorii ştiinţifice, sisteme filosofice, dar şi o
tehnologie capabilă să-i asigure pătrunderea tainelor acesteia.
Enunţurile care fixează axiomatic principiile ştiinţei structural-fenomenologice sunt
metaştiinţifice (sau metateoretice). Viziunea cuprinderii structuralului şi fenomenologicului
este, înainte de toate, teoretico-filosofică, rămânând o problemă de viitor dacă şi cum anume
157