INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

totodată, acel ceva de la care, potrivit firii lucrului, a început mai întâi mişcarea şi schimbarea.
În a cincea accepţie, principiu se numeşte acela potrivit intenţiei căruia se produce o mişcare
sau schimbare…În sfârşit, în al şaselea sens, se numeşte principiu al unui lucru acel ceva care
ne dă, în primul rând, putinţa cunoaşterii acelui lucru…” 6 . Exigenţe de ordin logic-formal
i-au impus lui Aristotel admiterea a cel mult 3 principii ale existenţei: materia (substratul),
forma şi privaţia de formă 7 . (Argumentul este reluat, din perspectivă contemporană, de
către M. Drăgănescu: materia în profunzimi se reduce la 2 principii fundamentale, lumatia şi
informateria). Un singur principiu ar reprezenta o imposibilitate, întrucât necesită contrariul
său; o infinitate de principii – duce din nou la impas, deoarece devine imposibilă conceperea
ei pe cale raţională. Principiile-contrarii (2 sau 3 la număr) se manifestă pe fondul unui
substrat (materia), necreat şi indestructibil. Procesualitatea devenirii se explică prin sinteza
dintre materie (substrat potenţial), formă şi privaţie de formă (care actualizează), substratul
“privat de formă” devenind “in-format”. Forma mediază trecerea de la potenţial la actual,
fiind esenţială lucrurilor şi eternă.
M. Drăgănescu construieşte o nouă teorie despre interacţiunea principiilor existenţei,
luând ca punct de reper ontologia aristotelică (“o rafinare a conceptului aristotelian de
materie”), pornind de la o analogie cu conceptele Stagiritului: “Dacă ne imaginăm o existenţă
profundă, pe care am numit-o ortoexistenţă, este de aşteptat ca ea să se constituie într-un
substrat material prim, care să reprezinte tendinţa spre echilibru, care dacă ar fi atins în mod
absolut ar fi echivalent cu nefiinţarea (subl. ns.). O asemenea substanţă profundă va fi numită
în această lucrare (Profunzimile lumii materiale – n. ns.) lumatie. Ea ar putea fi sursa unor
principii de conservare în fizică. Forma care se aplică de fapt lumatiei nu poate fi socotită în
afara materiei, noţiunea de materie trebuind deci să fie mai cuprinzătoare decât a conceput-o
Aristotel…Se pare deci că forma este aceea care structurează materia. Atunci, în concepţia
noastră de astăzi, forma trebuie să poarte informaţie. Deosebirea faţă de Aristotel apare
acolo că în timp ce la el forma, ca esenţă tinde către un Prim motor veşnic, deci către
divinitate, în concepţia noastră forma trebuie să fie purtată de o substanţă materială pe care o
vom numi informaterie. Atunci, în profunzimi, în ortoexistenţă, ar interveni două substanţe,
lumatia şi informateria, a doua aplicându-se primei pentru a crea mişcare şi universuri. Dar a
doua conţine informaţii care sunt înscrise într-un fel de dispozitive materiale cărora lumea
materială însăşi le dă naştere” 8 . Ca principiu existenţial, lumatia corespunde materiei lui
Aristotel, iar informateria – formei, cu rol structurant. De fapt, nu este vorba despre o simplă
28