INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

părţi. Calitatea relaţiilor dintre om şi mediul natural, respectiv existenţa profundă, contribuie
în mare măsură la precizarea conţinutului şi criteriilor conceptului de civilizaţie socioumană.
“Poate civilizaţia să se bazeze pe un echilibru al omului şi societăţii cu totalitatea existenţei,
atât cu cea spaţio-temporală cât şi cu cea profundă? S-ar părea că aceasta ar fi soluţia cea mai
înţeleaptă…superioritatea palierului social ar rezulta din faptul că el este singurul care posedă
conştiinţă, inclusiv conştiinţa existenţei. Iar conştiinţei existenţiale îi revine şi o
responsabilitate existenţială” 56 .
În consecinţă, civilizaţia socioumană va porni de la criterii umaniste, etice şi estetice,
de la o justă valorizare a trecutului istoric al omenirii şi o anticipare adecvată, ştiinţifică, a
viitorului. Civilizaţia este indisolubil legată de viaţa spirituală a omului, iar “Spiritualul, atât
prin profunzimea internă a omului, cât şi prin cunoaşterea largă a universului, materiei şi
existenţei de către societate, nu mai poate fi neglijat, el devine o problemă de ţinută a
societăţii umane în lupta ei cu tot ceea ce tinde s-o destrame. Societatea umană reprezintă
proprietatea materiei, a existenţei de a se apleca asupra ei înseşi, de a se recrea” 57 . Acum,
societatea umană nu mai poate accepta o filosofie a resemnării şi entropiei. Trecutul istoric
oferă şi soluţia speranţei, dacă istoria este privită ca o luptă pentru şansa cunoaşterii materiei
profunde şi dezlegarea tainelor evoluţiei antientropice. Atunci, criteriul fundamental al
civilizaţiei socioumane ar fi ideea împlinirii prin echilibru şi creaţie în existenţa
materială. Civilizaţia socioumană implică moralul, frumosul şi umanul, în ultimă analiză un
sens al vieţii, pe care omul îl poate realiza prin construcţie şi creaţie 58 .
Analiza coordonatelor societăţii şi civilizaţiei prefigurate astfel, trece prin paradigma
gândirii sistemice. Indubitabil, societatea este sistem sau poate fi descrisă ca sistem, dar este
ea numai sistem? Datele oferite de ştiinţă, din punctul de vedere al gândirii sistemice, nu
înlătură ideea sistemului ca automat, repetiţie, formal. Or, asemenea omului, societatea este
mai mult decât un automat, implică mult mai multe determinaţii decât acelea ale cantitativului
şi repetitivului. “Societatea, dacă ar fi constituită din oameni-automate, ar fi ea însăşi un
automat. Dacă acest automat ar fi programat numai pentru perpetuare şi
autocunoaştere, atunci nimic nu ar implica necesitatea depăşirii caracterului de
automat. Numai în cazul în care societatea ar urmări o activitate creatoare, bazată pe
cunoaştere, şi anume a modela (în sensul transformării, creaţiei) o parte din lumea
materială însăşi, cel puţin ca tendinţă, s-ar depăşi automatul. După cum omul este cu ceva
mai mult decât un automat, şi societatea poate depăşi automatul. Societatea ca sistem poate fi
165