INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Deocamdată, civilizaţia noastră tehnologică se află considerabil distanţată de un atare
obiectiv, dar viitorul ei îndreptăţeşte aşteptări tot mai îndrăzneţe.
Intervenţiile inteligenţei umane în existenţa şi materia profundă prin dispozitive
ortotehnologice ar fi posibile datorită factorului informaţional, care devine predominant în
asemenea situaţii. Însă, “Universul fizic, oricare ar fi originea lui, nu acţionează inteligent,
adaptativ, nu învaţă, nu are deci atributele calitative ale inteligenţei. Cu toate implicaţiile
profunde ale informaţiei, universul fizic nu este un univers informaţional (subl. ns.). El nu
produce şi nu utilizează informaţie nouă. Numai când omul şi societatea interpretează
informaţional universul, acesta devine informaţional…Universul devine cu adevărat
informaţional atunci când apare sistemul nervos, organ specializat pentru prelucrări
informaţionale şi mai ales atunci când organismele vii devin cu adevărat creative, adică în
mod conştient pot controla euristica formală şi euristica fenomenologică, într-o îmbinare
internă, rapidă, pentru a obţine noul pe care să-l introducă în natură sub forma tehnologiei şi
informaţiei culturale. Universul devine informaţional atunci când creează informaţie.
Evident, acest lucru presupune şi prelucrarea şi utilizarea informaţiei create, exercitând
puterea informaţiei asupra tuturor formelor de manifestare ale materiei. Această posibilitate o
au în primul rând omul şi societatea. Universul informaţional conţine şi psihicul omului, şi
psihicul mai recent al inteligenţei artificiale” 56 .
Deoarece psihicul uman conţine un procesor mental structural-fenomenologic, omul
îmbină euristica structurală şi euristica fenomenologică în realizarea unor creaţii veritabile,
reuşind să depăşească multiplele constrângeri ale structural-formalului. În lumea materială
nevie şi neinteligentă nu întâlnim creaţii veritabile (de speţa 1, cum le numeşte M.
Drăgănescu), ci numai mimări ale acestora prin creaţii de speţa 2 (euristica fenomenologică)
şi speţa 3 (euristica formală). “Activitatea mentală, psihologică, este în cea mai mare măsură
informaţională. Informaţia a căpătat însă şi o viaţă proprie în sistemele tehnice pe care omul
le-a creat…Omul a ştiut nu numai să muncească şi să comunice cu semenii săi, dar şi să
scoată informaţie din structurile sale mentale şi s-o utilizeze ca pe o unealtă de tip nou într-o
serie de dispozitive şi sisteme tehnice, dând naturii inerte o anumită însufleţire, apropiind-o de
modul său de funcţionare…Întreaga informaţie n-o putem judeca decât în raport cu creierul
nostru. Informaţia macroscopică nu are sens decât la nivelul nostru psihologic, dar dacă
nivelul nostru psihologic este legat prin câmpul mental de o realitate fizică mai profundă,
atunci informaţia în această realitate trebuie să aibă, din punctul nostru de vedere, un
94