INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Note şi referinţe bibliografice 2
1. Vezi P. Suppes, Metafizica probabilistă, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 67
2. Vezi Fizica, Metafizica şi Organonul (mai ales cartea I, Categoriile).
3. Aristotel, Categoriile, 5, 2a, b
4. Vezi M. Florian, nota I la subsol, la Organon, vol. I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957,
p. 125
5. Categoriile, 5, 3a. Substanţa alcătuieşte corpurile simple, este cauza imanentă a existenţei
lucrurilor, constituie părţile imanente ale lucrurilor şi esenţa lor permanentă. Rezultă 2 sensuri
principale ale conceptului de substanţă la Aristotel: 1) cel de subiect ultim; 2) cel de specific
al unui lucru concret (cf. şi Metafizica, V, 8, 1017b). Pe de altă parte, substanţa are o natură
complexă; este şi formă şi materie, nu numai formă sau numai materie (cf. Fizica, I, 7,
191a). Există substanţa materială, substanţa formală şi substanţa compusă din materie şi
formă (Cf. Metafizica, XII, 3, 1070a). Substanţa produce tot o substanţă (Cf. ibidem, VII,
1038b şi XV, 4, 1070b). Substanţa este obiect al filosofiei prime (Cf. ibidem, XII, 1, 1069a).
6. Metafizica, V, 1, 1013a
7. Vezi Fizica, I, 6, 189a: “…nu este cu putinţă să existe unul singur (principiu – n. ns.),
pentru că contrarul nu este unui; nici nesfârşite, pentru că existenţa n-ar putea fi inteligibilă”.
8. Vezi M. Drăgănescu, Inelul lumii materiale, p. 36-37
9. Ibidem, p. 38
10. Cf. Metafizica, XII, 9, 1074b
11. Ibidem, XI, 8, 1065b
12. Vezi M. Drăgănescu, Inelul lumii materiale, p. 33
13. Ibidem, p. 23, 24
14.Vezi I. Kant, Critica raţiunii pure, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1930, p. 76:
“ Această realitate a spaţiului şi timpului lasă de altminteri neatinsă certitudinea cunoaşterii
prin experienţă; căci noi suntem tot atât de siguri de ea fie că aceste forme sunt în mod
necesar inerente lucrurilor în sine sau numai intuiţiei noastre a acestor obiecte”. Iar mai
departe: “…această identitate desăvârşită a apercepţiei unui univers dat în intuiţie conţine o
sinteză a reprezentărilor, şi e posibilă numai prin conştiinţa acestei sinteze…unitatea analitică
a apercepţiei e posibilă numai sub presupoziţia vreunei unităţi sintetice…Unitatea
52