INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

B) O abordare multidisciplinară formal-neformală, în care alături de abordarea A se ţine cont
şi de factori cu caracter neformal, cum sunt ideologicul şi politicul, care au o anumtă
putere integratoare. Pe această treaptă nu se ţine cont de factorii neformali care nu au
caracter integrator. În general, factorii neformali cu caracter social au un anumit rol
integrator;
C) O abordare multidisciplinară arhemică deplină care ţine cont de întreaga realitatea formalneformală,
adică de posibilităţile creatoare ale omului şi societăţii. Cu alte cuvinte, ea ţine
cont nu numai de cunoaşterea actuală, ci şi de viitor. Aceasta ar fi o adevărată abordare
arhitecturală, chiar dacă în fiecare moment ea nu va putea fi realizată decât parţial 61
Observăm că punctul A este deja realizat prin teoria sistemelor (în care intră şi teoria
informaţiei cantitative, matematizabile (altfel spus, “informaţia shannoniană”). Punctul B
ridică însă problema înţelegerii non-formalului pentru factorii polico-ideologici. Ne aflăm în
faţa unei afirmaţii prea tranşante, credem, în sensul că aceşti factori au caracter “non-formal”
(idee care ar trebui reluată şi dezvoltată). Este adevărat că puterea lor integratoare e
indiscutabilă, fiind demonstrată prea bine în secolul XX de regimurile totalitare. Dar aceasta,
oare, nu tocmai pentru că acestea au funcţionat prin excelenţă la nivel structural-sistemic (sau
formal)? Pragmatismul oricărei politici şi ideologii nu are în vedere atât proiecţii
speculative, cât direcţionări practice pentru îndeplinirea unor scopuri şi realizarea unor
interese. În ce priveşte punctul C, el ţine de viitorul îndepărtat al omenirii. Atributele
creatoare ale omului şi societăţii nu pot fi negate, dar orizontul creativităţii depline depăşeşte
cu mult posibilităţile cunoaşterii actuale.
În profunzimile existenţei, manifestările informaţionale primordiale sunt de tip
fenomenologic, ortosensic. Ierarhia ontologic-informaţională în existenţele-univers ar fi
următoarea:
- procesorul informatic neinteligent, care operează cu o informaţie sintactică (ordonată după
reguli sintactice);
- procesorul informatic inteligent artificial, operând atât cu o informaţie sintactică, cât şi cu
una semantică de semnificaţie;
- procesorul mental, ce utilizează informaţie sintactică, informaţie semantică de
semnificaţie şi sens;
97