INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Fenomenul informaţional se supune în existenţele-univers unor complicări progresive, pri
cumularea atributelor sintactice, semantice, de semnificaţie şi sens, până la gradul maxim de
complexitate din creierul uman, unde reuneşte structuralul şi fenomenologicul.
Aceste aspecte fundamentale ale relaţiei minţii cu existenţa, mediate informaţional,
s-ar exprima în anumite teorii şi sisteme cognitive de vârf, mai ales în unele părţi încă
insuficient cercetate sau elucidate ale acestora. Paradoxurile logico-matematice (cum ar fi, de
exemplu, mulţimea tuturor mulţimilor sau MTM), experimentele mentale propuse de M.
Drăgănescu (experimentul existenţei şi non-existenţei sau ENE) sau cunoscuta problemă a
mecanicii cuantice, a corpusculului şi undei (CU), asemenea problemei arhemului la scară
individuală şi socială, arată necesitatea regândirii aspectelor ontologice ale matematicii, în
contextul unor noi modele filosofice şi ontologice. Reluând ideile fundamentale ale marilor
curente din filosofia logicii şi matematicii secolului XX (logicismul, formalismul şi
intuiţionismul) şi prelungind sugestiile lor, M. Drăgănescu afirmă că aceste paradoxuri – până
în prezent nerezolvate satisfăcător de către gândirea umană – trimit la o realitate mai
profundă, inteligibilă într-o logică dinamică a desfăşurării, care implică deopotrivă ritmul,
timpul şi energia universului. “Logica dinamică ne duce deci, pe o coordonată nouă, timp sau
ritm, către un terţ pe care nu-l putem exclude. Întrucât în acest terţ intervine timpul sau ritmul,
amestecul ontologicului este evident. Expresia MTM devine într-adevăr destul de concret
ontologică. Nu poate funcţiona decât într-o realitate cu ritm sau timp…Un obiect logic ca
STS (suma tuturor sumelor, concept alcătuit prin analogie cu MTM, mulţimea tuturor
mulţimilor – n. ns.) implică nu numai timpul, ci şi energia.El ar tinde să consume toată
energia universului şi încă ceva pe deasupra dacă universul nu ar avea o energie infinită.
Existenţa lui STS ne duce deci la implicaţii ontologice şi mai puternice decât timpul,
implicând şi energia universului…Matematica şi mintea nu se pot desprinde de ontologic.
Ambele sunt organic legate de realitatea materială profundă şi de realitatea spaţio-temporală
din universul nostru, deci de întreaga realitate materială. Iar atunci când intenţionează să
privească formalul în sine, se creează o ontologie formală, mai exact o ontologie
informatică (subl. ns.), care poate acţiona în substanţă, în materie, adică întotdeauna ancorată
şi ea în ontologia propriu-zisă” 62 .
Paradoxurile sunt irezolubile la nivelul finitului şi logicii statice, ele presupun
considerarea laturii ontologice, procesuale, a devenirii universale. Paradoxul rămâne ca atare
numai pe planul strict al formalului, tehnicului, finitului, el reflectă o limită a sistemului
98