INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

societăţii, culturii şi civilizaţiei contemporane ş.a. Temele majore ale filosofiei contemporane
se regăsesc din abundenţă în lucrările de profil ale lui M. Drăgănescu, ordonate şi resemnificate
corespunzător concepţiei proprii.
Dintre motivele şi temele care răzbat în dialogul filosofiei ortoexistenţei cu tendinţe şi
orientări contemporane, se desprinde, credem, un aspect deosebit de semnificativ. În acord cu
rigoarea celebrului principiu al falsificabilităţii emis de K.R. Popper, M. Drăgănescu lasă
deschisă posibilitatea supunerii aserţiunilor filosofiei sale la teste mereu mai severe, pe care le
pot aduce în faţa conştiinţei filosofice atât savanţii, cât şi filosofii. În repetate rânduri – de
fapt, o dată cu fiecare lucrare majoră -, autorul român a atras atenţia asupra faptului că
filosofia inelului existenţei trebuie supusă treptat criticii, putându-se, eventual, construi soluţii
alternative, pe măsura evoluţiei cunoaşterii ştiinţifice şi experienţei social-istorice. El insistă
pe urmele gândului lui Popper asupra necesităţii unor teste tot mai severe – singurele care dau
indiciul apropierii de adevăr, fără certitudinea că a fost atins -, ca probă supremă a nivelului
de consistenţă, realism şi raţionalitate al teoriei filosofice.
Supunându-se la acest exerciţiu intelectual ce presupune reexaminarea neîncetată a
concepţiei proprii, deloc comod şi reconfortant pentru un gânditor, M. Drăgănescu realizează
o creştere graduală a complexităţii şi rigorii argumentative de la o lucrare la alta, fără a pierde
niciodată din vedere acel “fir conducător” care conferă creaţiei sale calitatea de proiect şi
model ontologic al existenţei. Obiectivat într-o serie de amprente ideatice specifice (materia
profundă, informaţia fenomenologică, introdeschiderea, ortosensurile etc.), “firul conducător”
nu are niciodată valoare axiomatică absolută, ci numai valoarea teorematică relativă,
întârindu-şi nucleul pe măsură ce se desfăşoară. Ideea informaţiei profunde este aici “punctul
arhimedic” despre care vorbea Blaga, la care aspiră orice filosofie pentru a pune lumea în
mişcare. Sugestia criticii implică acest punct arhimedic ca referinţă obligatorie a infinităţii
virtuale a judecăţilor posibile.
Vom încheia aceste consideraţii cu unele sublinieri critice la adresa filosofiei
structural-fenomenologice. Pledoaria pentru sesizarea elementelor ei importante, esenţiale, nu
implică nicidecum apologia acesteia, mai ales fiindcă autorul său a prevenit asupra unei atari
posibilităţi. Abordarea metodologică a cercetării acestei concepţii necesită prudenţă faţă de
aspectele mai puţin conturate şi elucidate, susceptibile de reconsiderări, completări şi
dezvoltări ulterioare.
185