INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

11. Spiritul filosofic, nerecurgând la propoziţia 1, înţelegând totuşi spiritualitatea
religioasă, consideră că uneori ar trebui încurajată dacă ea contribuie la ridicarea morală a
omului, la civilizaţia socioumană şi la binele mental al omului. Dar religia nu trebuie să se
opună ridicării oamenilor, prin raţiunea lor, la spiritualitatea filosofică.
12. Dacă religia binecuvântează pe oameni, filosofia îi binegândeşte” 79 .
Filosofia inelului existenţei accentuează autonomia filosoficului şi ştiinţificului faţă de
religios, ipoteza divinităţii apărând ca non-necesară pentru ea. Spiritualitatea religioasă poate
căpăta o anumită înţelegere în interiorul spiritualităţii filosofice, dar această înţelegere
presupune tocmai autonomia tabelei filosofice de valori. Pe de altă parte, religia nu este
exclusă din câmpul reflecţiei filosofice; ea rămâne, însă, acolo doar ca obiect de cercetare şi
nu de revelaţie. În cele din urmă, interpretările teoretice şi eventualele adeziuni subiective la
valorile religioase rămân o problemă a personalităţii individuale, fiecare fiind liber să aleagă
cum crede de cuviinţă.
Asemenea expresii condensate ale gândului filosofic oferă şi ocazia participării
afective la ideile filosofiei structural-fenomenologice, prin luarea unei atitudini faţă de
integralitatea existenţei. O filosofie nu poate fi “completă” – într-un sens mai îngăduitor al
termenului – dacă nu lasă loc trăirii, imaginaţiei, poeziei. Prin modalitatea alcătuirii lor şi
finalitatea pe care o servesc, aceste cugetări şi aforisme constituie un element sui-generis al
filosofiei structural-fenomenologice, care nu poate fi omis de exegeză. La aceasta obligă
spiritul unei gândiri, care nu poate fi limitat la litera ei.
175