INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Se discută posibilitatea existenţei ortobiontului şi influenţa lui asupra structurii vii în relaţie cu
proteinele şi acizii nucleici, structura şi fenomenologia moleculei vii. Fenomenul vieţii la
nivelul proteinelor s-ar putea explica prin fenomenul excepţional de plasticitate
fenomenologică, adăugată plastivităţii structurale. “Ipoteza filosofică poate deveni
principiu dacă ea are o raţiune în raport cu cunoaşterea actuală, dar şi cu unificarea
cunoaşterii, oferind o bază pentru explicarea unei multitudini de procese la frontierele
cunoaşterii contemporane. Ipoteza ortoexistenţei, a lumatiei şi informateriei, cu toate că oferă
posibilitatea explicării unei serii de procese fizice, biologice şi mentale, trebuie să fie supusă
în cele din urmă experimentului. Şi trebuie să existe un experiment hotărâtor care să
valideze din punct de vedere ştiinţific noua ipoteză (subl.ns.). Credem că un asemenea
experiment se poate realiza tocmai în domeniul biologiei, al materiei vii, deoarece aceasta din
urmă are un acces direct în materia profundă. Iar cheia acestui experiment ar putea fi punerea
în evidenţă a cuantei-lacună, adică a cuantei-anticuantă sau ortobiontului…” 50 .
Fără îndoială, aşa cum constată autorul ortofizicii, sunt încă necesare “repere de
control” şi ipoteze de ordin mai particular, pentru a înmulţi posibilităţile derivării logice şi, cu
deosebire, ale testării empirice. Însă, considerăm că, rămânând în sfera ipotezelor filosofice,
metafizice, nu se întrevăd şanse concrete în acest sens. Numai preluarea de către o ştiinţă
particulară a ipotezei metafizice şi, corespunzător, forjarea unei/unor ipoteze ştiinţifice
referitoare la domeniul investigat, ar putea deschide în mod real calea spre testarea acesteia.
Din acest motiv, considerăm că ar fi deosebit de utilă o analiză specială întreprinsă de
gânditorul român, dedicată relaţiei dintre ipoteza filosofică/metafizică şi cea ştiinţifică – pe
un plan mai extins şi sistematic -, cu rezultatul reliefării clare a specificului şi importanţei
celei dintâi pentru deschiderile înnoitoare îndrăzneţe în sfera cunoaşterii ştiinţifice.
Teoria ortobiontului aduce cu sine câteva presupoziţii legate de originea vieţii:
I. Viaţa începe la nivel subcelular, cu anumite forme de molecule complexe sau structuri
moleculare vii;
II. Viaţa începe atunci când fenomenelor structurale ale materiei li se ataşează procese
fenomenologice neformale, începând cu ortosensul unităţii entităţii structurale devenită vie;
III. Dacă viaţa este un cuplaj între spaţiu-timp şi informaterie, realizat de ortobiont, atunci
acesta ar interveni pe 2 planuri:
89