INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

atunci mai structurală, mai moleculară şi mai chimică materia vie decât cea nevie? În ambele
cazuri trebuie să se ajungă la fenomenologic, la ortoexistenţă şi ortofizică, numai că în cazul
materiei vii trebuie să se ajungă ceva mai devreme decât în cazul materiei nevii, adică
începând de la nivelul structural al materiei care se comportă structural-fenomenologic
datorită unei cuante de introdeschidere” 45 . Ar fi, deci, necesară elaborarea unei noi filosofii a
naturii la nivelul cunoaşterii contemporane, care să ţină seama în acelaşi timp de matematică,
fizică, biologie şi noua ştiinţă a informaţiei. Teoria structurală a evoluţiei va fi atunci
completată de o teorie structural-fenomenologică în măsură să explice inventivitatea
organizării viului şi, desigur, tendinţa de supravieţuire şi înmulţire puternic manifestă la
animalele superioare şi la om.
Din punct de vedere metodologic, delimitarea dintre structural şi fenomenologic
constituie nu numai “cheia” explicării şi înţelegerii fenomenelor vieţii în modelul ILM, dar şi
esenţa justificării acestuia. Ca principiu, fenomenologicul nu reprezintă un panaceu care ar
putea da soluţia oricărei necunoscute a ştiinţei structurale actuale, ci o ipoteză filosofică ce
urmează a se adeveri în funcţie de fiecare context problematic concret. Cât de departe poate fi
“împins” structuralul şi de unde anume începe fenomenologicul? – iată un aspect crucial al
ortofizicii şi modelului inelului existenţei. M. Drăgănescu subliniază necesitatea amplificării
eforturilor de explicare structurală până la limita fenomenologicului, oriunde va fi el găsit:
“Nu vrem să negăm cu nimic cuceririle biologiei moleculare, din contră, considerăm că
trebuie să se avanseze atât de mult în această direcţie încât frontierele fenomenologice
ale viului să apară cu o şi mai mare claritate. Tot ceea ce poate fi explicat structural
trebuie explicat structural şi nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la o explicare
fenomenologică care aparent ar simplifica lucrurile, dar de fapt ar împiedica progresul
ştiinţei…fenomenologicul generat tinde să se transforme în structură, încât de cele mai multe
ori fenomenologicul va rămâne ascuns. Dacă din punct de vedere filosofic fenomenologicul
devine aproape o evidenţă, va fi, în schimb, sarcina ştiinţei să-l descopere cu claritate prin
metode proprii domeniului pe care îl denumim ortofizică” 46 .
Coordonatele de explorat vizează substanţa (nivelul de organizare de la care pornind
înainte materia devine vie şi ingredienţii materiali primordiali respectivi) şi informaţia
(“pragul” înainte de care, spre exemplu, un robot cu inteligenţă artificială ar putea fi
considerat viu). Implicatul necesar aici este criteriul vieţii (ce anume poate fi considerat
86