INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

1.4. Materialismul lui V. Conta
La întrebarea dacă materialismul este compatibil cu metafizica, întreaga filosofie a
lui Conta pare să răspundă afirmativ. Mai mult, dacă în conţinutul conceptului de metafizică
includem notele speculaţiei, extrapolării şi originalităţii, nu se poate invoca nici o raţiune
contrară conexiunii termenilor de mai sus.
Filosofia structural-fenomenologică se revendică în spiritul materialismului lui Conta,
cu drepturi legitime la speculaţie, ajungând în cele din urmă chiar la poezie: “…gândirea
materialistă şi datele ştiinţei duc în cele din urmă la probleme metafizice care nu pot fi evitate
şi ale căror soluţii filosofice nu pot infirma ştiinţa…Iar dacă extrapolarea speculativă şi
metafizică a ştiinţei se face în cadrul unei viziuni materialiste, aceasta este o opţiune
fundamentală, cel puţin la fel de justificată filosofic ca şi opţiunea speculativă idealistă” 36 .
Afirmarea existenţei unei materii profunde caracterizează reflecţiile lui Conta, în
pofida sistemului filosofic neîncheiat din cauza scurtimii vieţii. Ceea ce a fost altădată greşit
înţeles ca o sursă de “speculaţii” ar trebui reinterpretat, cu rezultatul relevării puternicei
actualităţi a reflecţiilor filosofice. Extrapolările şi speculaţia trec de “numitorul comun” al
materialismului tradiţional, constituind tocmai partea originală a viziunii lui Conta.
Diferenţa dintre materialism şi idealism în calitate de opţiuni filosofice fundamentale
nu este chiar atât de netă pe toate planurile sale; mai mult chiar, aşa cum arată filosoful
român, există puncte de contact între ele: “…deosebirea dintre materialism şi spiritualism nu
este aşa de radicală pe cât şi-o închipuiesc partizanii respectivi ai acestor sisteme şi…lupta
dintre aceşti adversari este abia ceva mai mult decât o simplă sfadă pentru cuvinte” 37 .
Noţiunile de forţă şi spirit ar putea fi moduri diferite de a privi acelaşi lucru, spiritualul poate
fi văzut ca un gen de manifestare a materiei. “Astăzi, scrie M. Drăgănescu, gândim că spiritul
este proces în materie (subl. ns.) şi este de natură informaţională, după cum înseşi forţele
fizice care se manifestă în univers ar putea să aibă o origine informaţională…Între materie şi
ideal în sine (inclusiv spirit în sine) se plasează în mod mult mai realist, în locul idealului,
informaţionalul în materie în lumina căruia spiritualitatea poate găsi un loc major şi într-o
filosofie materialistă” 38 . Prin nuanţare, complementaritatea materialism/idealism devine
dialectică, permiţând inversări de paradigmă: materia privită ca “desfăşurare” a spiritualităţii
sau spiritualul privit ca “dezvăluire” a materiei. Pot fi invocate, astfel, “diagramele-gestalt”
care, în funcţie de modul interpretării oferă una sau alta din imaginile conţinute potenţial. În
42