INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

viaţă?, de la ce nivel încolo? etc.), care ar trebui să satisfacă ambele coordonate amintite. El e
formulat prin intermediul câtorva principii fundamentale:
A)Viaţa, respectiv materia vie, se produce numai din aceiaşi ingredienţi materiali ca şi materia
nevie;
B)Viaţa este un proces informaţional desfăşurat pe substratul unei organizări complexe de
substanţe, implicând cel puţin informaţii fenomenologice de sens şi informaţii sintactice,
funcţionând în legătură, determinând la anumite forme ale viului procese de semnificaţie care
codifică structural, sintactic, desfăşurări fenomenologice de sens;
C)Viaţa se manifestă în structuri fizice deschise şi introdeschideri – structuri introdeschise
(corolar A&B) 47 .
Celula vie dispune de unitate, plasticitate şi structură informaţională dinamică,
relativ independentă de acizii nucleici. Informaţia sintactică (informaţia genetică din ADN)
devine semantică o dată cu procesele creierului; are loc declanşarea sensului fenomenologic
prin introdeschidere în informaterie. Informaţia devine operaţională în momentul în care
sistemul devine introdeschis. Se pare, însă, că viul nu începe la nivelul celulei (altminteri, o
adevărată “uzină” biologică), ci chiar mai elementar, o dată cu anumite molecule de ADN şi
ARN ori chiar bacterii sau viruşi (pentru comparaţie, B. Stugren se referă la nivelul
molecular, nivelul supramolecular şi nivelul celular al vieţii). La nivelul ei cel mai
rudimentar, viaţa ar putea începe cu o moleculă “introdeschisă”, cu reproducere.
Soluţia indicată de ortofizică pentru explicarea manifestărilor viului la nivel
infracelular rezidă în conceptul de ortobiont. Ortobiontul este o “cuantă-lacună” (sau
anticuantă) în univers – se comportă atât ca o particulă elementară cât şi într-un mod propriu,
nereductibil la realitatea fizică structurală -, care poate intra în interacţiune cu structurile
particulelor elementare standard, rezultând calitatea entităţii vii. Perspectivele ei de existenţă
se situează atât la nivel molecular-cuantic cât şi la nivel informaterial.
Ar trebui, consideră M. Drăgănescu, să se manifeste atunci forţa biologică, în calitate
de gen particular de forţă fizică, respectiv procese fenomenologice de ortosens. Dacă efectul
cuantei-lacună în domeniul cuantic spaţio-temporal este prea slab pentru măsurători sau
experimente directe, ar exista şanse pentru a fi pusă în evidenţă experimental în mod indirect.
“O entitate vie se formează atunci când un ortobiont se ataşează unei structuri de particule
elementare, probabil de o formă de la care într-adevăr putem spune că a început
viaţa…Ortobiontul posedă ortosensul fundamental primar în întregimea lui, datorită
87