INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Inevitabil, se ridică aici mai multe întrebări, ca, de exemplu: există ceva anume care
separă lumatia de informaterie, astfel încât ele să ajungă la anumite intervale de timp în
contact, respectiv să fie separate ulterior? Dacă nu este rezolvată această dificultate, nu mai
poate fi explicată apariţia şi dispariţia existenţelor-univers, în ultimă analiză procesele
fundamentale ale materiei. La extreme, avem de-a face cu echilibrul total, absolut
(nefiinţarea), iar între acestea cu generarea sau distrugerea ca procese în act. Ce se petrece,
însă, între aceste momente? Schematic, ar fi un proces ciclic, în 4 timpi: nefiinţarea –
generarea (apariţia) unui univers – distrugerea (dispariţia) acestuia – nefiinţarea 3 . Atunci
când lumatia şi informateria se află în contact, se produce o “îngheţare” a structurii
fundamentale a unei existenţe-univers, într-o formă care să-i asigure stabilitatea. Dar, cum se
explică, atunci, dispariţia unei existenţe-univers? Este nevoie de un “moderator” în interiorul
inelului existenţei care, pentru a se păstra consecvenţa, ar trebui să fie tot de informaţională
(eventual cu substrat material). Acesta ar facilita uneori contactul lumatie-informaterie, după
cum alteori l-ar împiedica. Fiindcă “…zona cea mai profundă a lumii materiale este
nestructurată…este un rezervor din care lumea materială se structurează şi se desfăşoară de la
sine”
4 , nivelul ortoexistenţei are profunzimea maximă. Pentru ştiinţa structurală,
microscopicul este cuantic sau/şi generator al macroscopicului, în timp ce, pentru ortofizică,
microscopicul este, la rândul lui, generat de ortoexistenţial.
Conceperea relaţiei existenţă-ortoexistenţă pretinde, în concepţia lui M. Drăgănescu, o
abordare filosofică nouă, aceea a materialismului informaţional: “Varianta ortofizică a
materialismului informaţional este un materialism structural-fenomenologic. O asemenea
denumire arată depăşirea materialismului atomist (structural, în fond), dar nu evitându-l, ci pe
o linie de gândire care trece prin materialismul atomist. Din punct de vedere fenomenal şi
fenomenologic, un materialism structural-fenomenologic trece şi prin linia de gândire
cosmologică, a cosmosului extern, al Universului, şi a cosmosului intern, al minţii şi
conştiinţei, al materiei profunde” 5 . Aceasta permite o mai bună explicare a mecanismelor
interne ale existenţei, atât în ce priveşte cea perceptibilă senzorial, cât şi cea profundă:
“Noţiunea de materie profundă, astfel cum a fost presupusă în modelul Inelului lumii
materiale, nu prezintă capcana total reducţionistă care ar reduce toate formele realităţii
obiective numai la proprietăţile ei. S-a crezut că orice teorie substanţialistă a materiei, cum
este şi aceea a materiei profunde, trebuie să ducă la reducţionism şi la pierderea specificului
diferitelor paliere ale lumii materiale. Dar acest lucru depinde de modul în care este
59