INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Aristotel ar fi cunoscut noţiunea de informaţie?”. Însă, obscuritatea anumitor pasaje ale
textului antic şi, corelativ, dificultăţile de interpretare, fac cu greu posibilă paralela între
conceptul de informaţie şi acela de Inteligenţă divină (identificabilă cu Primul motor
veşnic). “Cu privire la inteligenţa divină, întâmpinăm iar oarecari greutăţi…” 10 , scria
Aristotel, după ce enunţase, precaut, o altă idee: “Dacă întâmplarea sau hazardul este cauza
Universului, mai există totuşi o cauză care îi e anterioară acesteia şi anume Inteligenţa şi
Natura” 11 .
Identificarea Inteligenţei de care vorbeşte Aristotel cu divinitatea este plină de riscuri
şi dintr-un alt motiv, acela al impregnării textului aristotelic – pentru o perioadă îndelungată
de timp – cu un spirit de sorginte scolastic-medievală. Or, Aristotel nu a fost un filosof teist, şi
numai din exagerarea unor sensuri ale gândirii sale a putu fi, la un moment dat, apropiat de
Scriptură. Foarte probabil, sub influenţa lui Platon – alt gânditor important revendicat de
biserică şi scolastică – Aristotel nu s-a putut debarasa în totalitate de teoria Ideilor (de unde
convergenţa a tot ceea ce există spre Bine – în Etica Nicomahică, teoria Primului motor
mobil şi generator de mişcare – în Fizica, teoria Inteligenţei – divine sau nu – în Metafizica).
Oricum, apropierea dintre conceptul de informaţie şi ideea inteligenţei este de natură a incita
la noi cercetări istoriografice comparative, ontologice, epistemologice şi hermeneutice.
În toate aceste conexiuni conceptuale, urmărirea literală a anumitor sensuri ale ideilor
aristotelice implică o dificultate majoră – sesizată de altfel de către M. Drăgănescu – aceea a
extrapolării clasei de referinţă a conceptului de informaţie la toate nivelurile sau straturile
existenţei. Respectând enciclopedismul aristotelic, plin de sugestii fecunde şi în zilele noastre,
este necesară delimitarea critică de unele exagerări ale sale, deoarece excesiva fidelitate faţă
de acesta poate implica, odată cu izgonirea în spirit modern a oricărei divinităţi tradiţionale
din Univers, transformarea informaţiei într-un demiurg al existenţei – la limită, într-o
divinitate ascunsă.
30