INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

nu o dată, amprenta asupra modalităţilor de înţelegere a operei drăgănesciene. Diverşi savanţi
şi filosofi, cercetători, oameni de cultură, au emis, prin intermediul unor studii, articole,
recenzii 13 , diferite puncte de vedere, în fapt tot atâtea perspective de investigare a modelului
ontologic ortofizic. În spiritul “politic corect” al vremii, autorul atribuie concepţiei sale
epitete ca “materialism dialectic” şi “materialism informaţional”, preluate rapid de
comentatori, deşi, la o privire atentă, situaţia era cu totul alta.
Nota comună a acestei perioade o constituie tentativele relativ numeroase de analiză a
ideilor principale ale filosofiei structural-fenomenologice (uneori pe linia comparativă s-au
încercat paralele cu aspecte ale creaţiei lui Blaga, Lupaşcu ş.a.), de desprindere a principalelor
sensuri şi semnificaţii ce se degajă din ele. S-a subliniat importanţa ipotezelor filosofice
avansate de autor pentru noua înţelegere a existenţei, universului, lumii şi vieţii, relevanţa
inovaţiilor semantice, conceptuale, modul de integrare a datelor ştiinţei contemporane în
construcţia ontologică şi general-filosofică. Au fost exprimate şi puncte de vedere parţiale,
bazate pe absolutizarea unei trăsături sau a unui element considerat definitoriu pentru
ortofizică, ca de exemplu:
- opinia că filosofia structural-fenomenologică ortofizică este o dezvoltare creatoare a
marxism-leninismului (interpretare “pe linie”, conformă perioadei respective, dar neconformă
adevărului); în realitate nici vorba de aşa ceva fiindcă, în pofida unor termeni ca “materie”,
“materialism” ş.a. această filosofie merge mult mai departe, deschide cu totul alte orizonturi
decât ar fi putut să o facă filosofia marxistă, indiferent în care din variantele ei; sau
- opinia că ortofizica n-ar fi altceva decât o reluare a aristotelismului şi hegelianismului, o
nouă tentativă de “filosofie a naturii” – înţeleasă, însă, la modul tradiţional; lucru absurd,
întrucât o atare “reluare” este lipsită de sens – o imposibilitate şi o inutilitate în acelaşi timp;
ea valorifică tradiţiile gândirii filosofice universale, dar edifică o construcţie nouă,
independentă, care introduce pe planul ontologico-metafizic două principii primordiale
(lumatia şi informateria), categoria de ortosens şi cea de informaţie fenomenologică
profundă – ceea ce suntem îndreptăţiţi a crede că Aristotel sau Hegel nici măcar nu puteau
visa…
Complexitatea filosofiei structural-fenomenologice, a modelului ontologic ortofizic, a
prilejuit, nu rareori, exprimarea unor puncte de vedere diferite în aprecierea acestuia, aflate pe
anumite laturi ale lor chiar în opoziţie. Spre exemplu, în cadrul unui interviu care ar putea fi
considerat reprezentativ în acest sens, interlocutorii au formulat următoarele perspective:
11