INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

întoarce asupra ei însăşi. Bucla cu feedback cuprinde deschiderea, universul, viul şi
introdeschiderea. Mai cuprinde, de fapt, şi ideea şi creaţia. Modelul ILM degajă un principiu
cibernetic extrem de profund. Punctul de plecare al buclei cibernetice nu poate fi decât
suportul întregii lumi materiale, în ultimă instanţă profunzimile…Punctul de sosire în
informaterie trebuie să fie receptarea unor structuri sau procese satisfăcând o cerinţă internă a
informateriei. Vom numi “ortosens” un asemenea proces specific în informaterie, denumirea
arătând legătura cu sensul din palierul mental-psihologic, legătura implicată de modelul ILM.
În informaterie, structurile care se produc de la sine au la bază procese de ortosens, care, ca şi
sensurile mentale, sunt procese informaţionale fenomenologice. Ortosensuri există şi
independent de sensuri mentale…Sensurile mentale ale organismelor vii sunt, la rândul lor,
ortosensuri în informaterie. În acest mod se închide bucla cibernetică ILM” 25 .
Demers deosebit de dificil, descrierea şi explicarea ortoexistenţei necesită un limbaj şi
o logică aparte. Aceasta din urmă, denumită de M. Drăgănescu logica ortoexistenţei, apare ca
o consecinţă a naşterii “din sine” a unei familii de ortosensuri într-o mulţime informaterială.
În timp ce un univers fizic dat va avea o singură şi definită logică ortoexistenţială, în sine pot
să apară şi să se dezvolte diferite logici ale ortoexistenţei, ştiut fiind că nu orice fluctuaţie a
materiei profunde generează o existenţă-univers. Unele din ele, dezordonate, se autoanihilează
după un timp, fără consecinţe observabile.
Limbajul natural îşi păstrează importanţa şi în cazul descrierii profunzimilor
existenţei. “Limbajul natural, ca şi creierul, este mai aproape de lumea spaţio-temporală
macroscopică şi de informaterie decât de lumea cuantică. Atunci va fi posibil ca lumea
profunzimilor să fie descrisă prin limbaj natural, desigur completat cu noi noţiuni…şi cu noi
moduri de exprimare. S-ar putea să fie într-adevăr aşa căci fenomenologicul care nu poate fi
descris matematic mai poate fi încă descris prin limbajul natural, până în prezent, este
adevărat, mai mult metaforic. Acest punct de vedere reprezintă o speranţă de înţelegere mai
simplă şi mai frumoasă a lumii” 26 . Procesele fenomenologice nu sunt matematizabile în
înţelesul actual al termenului; cu toate acestea, proiectul ontologic al filosofiei structuralfenomenologice
prezintă câteva formalizări ale proceselor ortoexistenţiale într-o manieră
originală, demnă de atenţie.
Se poate astfel înţelege mai bine intenţia lui M. Drăgănescu, exprimată în felul
următor: “…cu o serie de elemente care rezultă din analiza relaţiei dintre fizică şi ortofizică
am putea deduce logici posibile ale ortoexistenţei, cu alte cuvinte am putea să ne imaginăm o
71