INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

filosofice în câmpul disciplinelor ştiinţifice, spre o mai fructuoasă colaborare inter- şi multidisciplinară.
Scrierile lui M. Drăgănescu pledează pentru dreptul oamenilor de ştiinţă de a se
exprima neîngrădit în filosofie, cu posibilitatea de a aduce acesteia contribuţii de valoare.
Critica limitelor pozitivismului logic, alături de mecanicismul clasic şi teoria tradiţională a
determinismului sunt trăsături ale unei viziuni filosofice izvorâte din preocupări ştiinţifice. “A
reduce filosofia la cunoaşterea ştiinţifică actuală, când însăşi ştiinţa are nedumeriri, a-ţi
imagina lumea în întregimea ei în limitele cunoaşterii de astăzi, reprezintă, fără îndoială, un
exerciţiu posibil. Dar cu ce drept ar pretinde ştiinţa că lumea poate fi înţeleasă şi explicată
numai prin ceea ce ea cunoaşte astăzi? Evident, nu are nici un asemenea drept. Şi totuşi, îm
ştiinţa contemporană, în explicarea minţii umane se ţine cont numai de ceea ce se cunoaşte
din fizica actuală şi biologia actuală, fără a se recunoaşte calitatea deosebită a proceselor
psihologice mentale, faptul că ele nu se încadrează decât în măsură redusă în cunoaşterea
ştiinţifică contemporană. Continuitatea psihică, manifestată prin imagine, sunet, gând,
sentiment, este considerată ca un efect al interconectivităţii neuronilor, când în mod evident
această interconectivitate nu trece niciodată pragul continuului, sau este declarată un
epifenomen. Pentru ştiinţa actuală, lumea se închide în creier sub forma unui sistem din
ingredienţi fizici cunoscuţi, care se supun numai unor procese informaţionale de tipul celor
din inteligenţa artificială. Filosofia nu poate accepta un asemenea punct de vedere. Deşi ea
recunoaşte şi se bazează pe ştiinţa contemporană, ea nu poate închide ochii în faţa unor
realităţi care se conturează cu toată claritatea şi care depăşesc cadrul formal al ştiinţei de
azi” 10 .
Ne aflăm, în viziunea de mai sus, departe de orice apologie a demersului ştiinţific.
Dimpotrivă, fiind recunoscut rolul filosofiei în ansamblul spiritualităţii umane, este astfel
evidenţiată capacitatea ştiinţei de a selecta, prin permanente înnoiri conceptuale şi
metodologice, ipotezele filosofice pertinente. “Lucrarea de faţă (Ortofizica – n.ns.) reprezintă
o încercare de filosofie asupra lumii, pornind de la datele ştiinţei contemporane şi explorând
în direcţia a ceea ce este încă necunoscut în materie, şi anume în materia profundă. Autorul
este conştient de faptul că ipoteza pe care o prezintă poate fi una din ipotezele posibile
(subl.ns.). Dealtfel, chiar ipoteza din acest volum are un caracter destul de deschis, fiind de
aceea perfectibilă…Credem că încercarea unor asemenea modele, a unor asemenea ipoteze,
este necesară pentru stimularea discuţiilor filosofice şi ştiinţifice, poate chiar pentru noi căi de
abordare în ştiinţă” 11 . Intenţia lui M. Drăgănescu apare îndreptăţită fiindcă, după cum este
9