INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

formalism matematic pe care ea îl întrebuinţează trimite vechiul formalism clasic pe treapta
intuitivităţii. Formalismul mecanicii cuantice este mai abstract decât formalismul mecanicii
clasice, reprezintă – în sens metodologic – o treaptă superioară de abstracţie. Se manifestă
aici dialectica formal-intuitiv, cunoscută în teoria sistemelor logice. Putem astfel presupune
că în viitor evoluţia teoriilor fizicii va ajunge la un nivel mai înalt de formalizare, faţă de care
teoriile cuantice actuale se vor situa pe treapta intuitivului. Oricum însă, este probabil că în
toate momentele diacroniei istorice a cunoaşterii ştiinţifice şi pe toate treptele ascensiunii de
la intuitiv la formal, limbajul natural îşi va păstra o importanţă particulară, ca reper necesar al
comunicării intersubiective a rezultatelor cercetării, al constituirii inteligibilităţii ştiinţifice.
Principiul metateoretic al complementarităţii se păstrează şi într-o viitoare ştiinţă
structural-fenomenologică, prin relaţia complementară dintre structural şi fenomenologic.
El permite accesul la noi zone ale creativităţii umane. Filosofia structural-fenomenologică
ortofizică afirmă că deschiderea informaţională în profunzimi, pe o bază dirijată, va face
posibilă crearea de către om a unor organisme vii naturale sau/şi artificiale, astfel:
I) crearea unui organism de tipul celor existente, fără conştiinţă, pasiv în raport cu
informateria din ortoexistenţă, în sensul că deşi foloseşte informateria pentru propria lui
funcţionare, organismul nu poate să fixeze o “structură” în informaterie, astfel încât prin
cuplarea cu lumatia să determine constituirea unor realităţi spaţio-temporale;
II) crearea unui organism cu o formă de conştiinţă, dar tot pasiv în raport cu informateria, în
sensul de mai sus;
III) crearea unui dispozitiv activ în raport cu informateria din ortoexistenţă prin care să se
poată fixa structuri şi deci să se poată produce un efect în univers sau să se creeze un
microunivers atunci când procesul nu ar fi “acordat” pe universul din care organismul provine
(acesta fiind cazul unui ortotron) 66
Spre deosebire de plasticitatea informaţională, caracteristică oricărei structuri vii
(proprietatea de adaptare, modificare, autoorganizare din punct de vedere informaţional, pe
cale strict structurală), omul are disponibilitate informaţională (proprietatea plasticităţii
informaţionale, dar şi a disponibilităţii fenomenologice), desfăşurată pe o matrice biologică
genetic înnăscută, rezultat al îmbinării influenţelor vieţii în realitatea spaţio-temporală şi în
materia profundă. Un obiect cu disponibilitate informaţională structural-fenomenologică se
numeşte psihon mental; toate organismele care conţin psihoni mentali sunt creative 67 . În
101