Dimensiuni ale limbajului n context carceral

BIBLIOGRAPHY:
1. Carman, Bliss, Low Tide on Grand Pre and Ballads of Lost Haven, Boston, Small Maynard & Company, 1905.
2. Derrida, Jacques, Dissemination, Translated, with an introduction and additional notes by Barbara Johnson, USA, The
University of Chicago Press, 2007.
3. Freud, Sigmund, The Interpretation of Dreams, USA, Barnes & Noble, 1994.
EXTAZUL VISULUI SAU O POSIBILĂ LECTURĂ A POEMULUI LUI BLISS CARMAN “LOW TIDE ON GRAND
PRÉ”
Rezumat
Bliss Carman este deseori considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi scriitori canadieni, deşi de foarte multe ori
poezia sa a fost văzută ca o repunere în scenă a imaginarului romantic specific primei generaţii de scriitori romantici. În ciuda
acestui fapt, poezia scriitorului canadian încă mai reuşeşte să fascineze ochiul cititorului modern prin multiplicitatea
interpretărilor ce-i pot fi aplicate şi prin geniul lingvistic fin ce pulsează în fiecare sintagmă. Din acest punct de vedere, poemul său
“Low Tide on Grand Pré”, care dă şi titlul unuia dintre volumele scriitorului canadian, poate fi privit atât din perspectiva unei
critici psihanalitice cât şi dintr-o perspectivă deconstructivistă. Astfel, privind prin lupa psihanalitică freudiană poemul capătă
valenţele unui ritual oniric ce are la bază stadiile naturale specifice intrării în şi ieşirii din spaţiul visului văzut ca o posibilitate de
evadare şi de contrabalansare a unei realităţi în care erosul nu e o entitate distinctă faţă de moarte, ci face parte din aceasta. Pe de
altă parte, privit dintr-o perspectivă deconstructivistă, poemul produce în interiorul său o mutaţie atât la nivelul percepţiei, cât şi la
nivelul proiecţiei de sine. Astfel, natura nu constituie doar decorul meditaţiilor eului liric, ci devine participant reflector al stărilor
interioare, fiind în acelaşi timp punctul de început al proiecţiei de sine în interiorul spaţiului oniric. Aplicând conceptul de himen
(asa cum este el construit în concepţia lui Derrida), poemul deschide în curgerea sa un cronotop, o distanţă atât temporală, cât şi
spaţială, între realitate şi proiecţie, distanţare, ce are ca rezultat osmoza dintre imagine şi obiect, dintre semnificantul gol şi
semnificatul plin, dintre imitator şi imitat. Forţa poemului e dată întocmai de această fuziune a entităţilor opuse, realitate şi vis,
iubire şi moarte.
Cuvinte-cheie: Hymen, Percepţie, Proiecţie, Realitate, Vis, Cronotop, Extazul visului, Mişcări rapide ale ochilor, Somn
adânc, Trezire, Anagnorisis, Desengaño.
1 The protagonist’s recognition or self-discovery, also known as the dénouement (in drama).