Dimensiuni ale limbajului n context carceral

de Joi Mari (Poiana Ilvei); 2. Sâmbăta morților (Hășdate). Pornind de la cele de mai sus, și de la ideea
posibilității de a vedea puncte de tangeță între actul oblativ și actul magic propuse de Ofelia Văduva, încerc o
definire a rolurilor rituale în cadrul darului instituționalizat, pomana, luând ca model structura de rol a
decântecului propusă de Sanda Golopenția în capitolul „Roluri magice” al lucrării, Limba descântecelor
românești. După acest model, putem defini roluri corespunzătoare actului oblativ în discuție, pomana.
Menționez că suprapunerea structurii de rol corespunzătoare descântecului, propuse de Sanda Golopenția,
structurii de rol corespunzătoare instituției culturale a darului impune nuanțări, diferențieri, delimitări,
resemantizări. Astfel, structura de rol corespunzătoare obiceiului ar fi: agent al actului oblativ – femeia,
conform interlocutoarelor, căci acestea vorbesc despre „femeile [...] care-s scrise la Cununa anului” și
„Fiecare femeie care mere la Cununa anului tre să ducă fărină”; destinatar al actului oblativ: strămoșii sau
divinitatea – pomana oferită copiilor este „pintru sufletu morților... ”; beneficiari ai actului oblativ: membrii
comunității, membrii vii ai neamului, strămoșii favorizând bogăția recoltei, conform credinței tradiționale, în
anul agrar care începe și fiind feriți de efectele nefaste corespunzătoare neîndeplinirii îndatoririi; client al
actului oblativ: femeia, căci ea reprezintă familia ei și toate femeile participante reprezintă comunitatea în care
trăiesc, în această relație cu cei din lumea de dincolo; mediator al actului oblativ – copilul, căci el primește
dulciuri, în cazul de față, dar care nu-i sunt adresate exclusiv lui, ci sunt date „pintru sufletu morților...“.
În susținerea termenului corespunzător rolului copilului aduc în discuție teza autoarei belgiene Marianne
Mesnil, propusă în studiul Mais d’ou viennent donc les enfantes? : « les enfantes viennent d’ailleurs, s’est-a
dire d’un au dela, generalement synonyme le monde des ancetres », credință valabilă, în opinia autoarei, în
contextul spațial: India, America, Europa, Africa. Având ca premisă această teză, autoarea analizează din
perspectivă etnologică, într-un alt studiu, semantica copturilor oferite copiilor în 9 martie, Ziua celor 40 de
Mucenici. Aceste copturi se oferă copiilor, ca pomană, în unele zone din România și cu funcție apotropaică,
respectiv apărarea copiilor de boli, în unele zone locuite de bulgari. Ambivalența pîinilor rituale făcute cu
această ocazie, prunci-strămoși, o conduce pe etnoloagă la concluzia că rolul copiilor, în acest context ritual,
este de mediatori în stabilirea relației dintre cei vii și strămoși: „Ce formă culinară ar putea, așadar, să
exprime mai bine ambivalența pâinilor rituale ale sărbătorii pruncilor/strămoșilor decât aceste pâinișoare
fierte sau unse cu miere, ai căror destinatari (s.n.) sunt strămoșii, iar mediatori (s.n.), copiii mici?”. Copiii
sunt deci, dintre membrii comunitații, cei cărora li se atribuie, prin rolul pe care îl îndeplinesc în acest context
ritual, funcția de mediere a relațiilor cu cei morți.
Roluri rituale
1. Rolul de primitor/ mediator al actului oblativ. Cine primește?
Din discursurile interlocutorilor, în contextele rituale enumerate mai sus, cel căruia i se oferă pomana
pare a fi selectat și în funcție de anumiți factori: vârstă și gen. Voi lua in discuție și voi analiza primul criteriu