Dimensiuni ale limbajului n context carceral

Regelungen der unterschiedlichen Fassungen der Reform angewendet werden, z.B. in offiziellen Kontexten,
wie Zeitungs- oder Zeitschriftsartikeln im deutschsprachigen Raum. Eine erneute Analyse sollte
wahrscheinlich in den folgenden Jahren wieder unternommen werden, um feszutstellen, ob sich die
Sprachbenutztern auch die neueste Norm eingeprägt haben und sie befolgen.
BIBLIOGRAPHIE:
Duden, Deutsche Rechtschreibung,22. neu bearbeitete und erweiterte Auslage. Herausgegeben von der Duden-Redaktion.
Mannheim: Duden, 2004
Stetter, Christian: Die Gross- und Kleinschreibung. Die Getrennt- und Zusammenschreibung. Die Zeichensetzung. Verständlich
erklärt. Berlin: Urania, 1996
Nerius, Dieter: Die Neuregelung der deutschen Rechtschreibung. Mit Hinweisen für die Arbeit im Unterricht.Berlin: Volk und
Wissen, 1996
Küttel, Hartmut: Rechtschreibung und Zeichensetzung. Berlin: Volk und Wissen, 1996
Rezumat
În lucrarea de faţă am abordat o problemă de maximă actualitate a lingvisticii germane actuale. Este vorba despre
reforma ortografică a limbii germane, cunoscută mai bine sub denumirea de noua ortografie germană. În prezenta lucrare au fost
abordate deoportivă noile reguli şi modificări ale reformei iniţiale din anul 1996, dar şi ale celor două variante ulterioare ale
acesteia, din anii 2004 şi 2006.
Domeniul ortografic asupra căruia se concentrează lucrarea este cel al scrierii „împreună” şi „despărţit”. Motivele se
referă în principiu la faptul că acesta reprezintă singurul domeniu pentru care ortografia germană dinaintea efectuării reformei din
anul 1996 nu prevedea o serie de reguli prestabilite, ci se baza mai degrabă pe diferenţieri date de folosirea unei anumite
combinaţii de cuvinte în funcţie de context, respectiv de sensul rezultat (propriu sau figurat). Pe parcursul lucrării au fost schiţate
principalele reguli instalate odată cu reforma iniţială, respectiv prin ultima variantă a acesteia (2006), care în anumite cazuri
contrazice reguli ale reformei precedente. Astfel, odată cu versiunea din 2006 s-a revenit parţial la acceptarea scrierii împreună
drept caz normal, regulat, în comparaţie cu versiunea din 1996, care instituise scrierea „despărţit” drept caz normal, pe baza unor
criterii formale, iar nu semantice.
Penrtu a facilita înţelegerea regulilor expuse pentru diferitele părţi de vorbire, în ultima parte a lucrării a fost efectuată o
analiză practică a scrierii „împreună” şi „despărţit”, pe baza mai multor articole apărute în publicaţii germane actuale. Au fost
analizate în principiu diferite variante ale scrierii care ar putea fi catalogate drept discutabile sau problematice, respectiv care pot
fi judecate diferit după diferitele variante ale reformei ortografice. În bună parte, sunt aplicate regulile ultimei versiuni ale
reformei, astfel că scrierea împreună este preferată în cazul a numeroase combinaţii de cuvinte. Cu toate acestea, în anumite cazuri
se poate constata o anumită lipsă de omogenitate în scriere, fapt dat de abundenţa regulilor şi mai cu seamă de faptul că multe
dintre acestea sunt contrazise de la o versiune a reformei la alta.
Cuvinte- cheie: Reformă ortografică, Scriere „împreună” şi „despărţit”, Versiune a reformei, Părţi de vorbire, Analiză
practică a scrierii.