Dimensiuni ale limbajului n context carceral

Asexuați
Strămoși
2. Agent al actului oblativ. De la cine primește?
Atât cei care primesc pomana, beneficiarii, cât și agenții actului oblativ sunt membri ai colectivității,
în chip ritual, cu un status bine determinat. Dacă mediatorii actului oblativ aparțin vârstelor extreme,
respectiv copilăriei și bătrâneții și genului feminin, în cazul celei din urmă, agenții aparțin statusului de
vârstă al adulților și genului feminin. Femeia e cea care oferă pomana.
1) Fragment de interviu cu Coșuleanca, 43 de ani, din Poiana Ilvei, interviu înregistrat în 2 ianuarie 2008:
M: Și femeile numa duc colac [la Cununa anului] sau și bărbații?
C: Bărbații nu participă! (…) Numai femeile la așa ceva! Bărbații nu!
2) Fragment de interviu cu Ioana M., din Poiana Ilvei, interviu înregistrat în 3 ianuarie 2008:
M: Și-atunci [la Cununa anului] să dă la copii, nu ?
I : Da! Să dă la copii. Tăte femeile mărg cu dulciuri.
3) Și la înmormântăre, femei din neam împart colăcei copiilor, precum și pomana dată peste sicriu,
copiilor din neam.
4) În povestea relatată de Ioana M. privitoare la pomana cu funcție agrară ai cărei primitori/mediatori au
fost copiii, agentul actului magic de îmbunare a forțelor supranaturale era tot femeia: le Ileana a lu ba
Mitrofan Lupșan.
5) În Joia Mare, după slujba de pomenire a morților (Moșii), tot femeile erau cele care împărțeau o
pomană copiilor veniți în curtea bisericii.
6) La Hășdate, femeia era cea care oferea copiilor dulciuri, la poarta cimitirului.
De altfel, singurul bărbat pe care l-am avut ca interlocutor, Sandu P., nu părea foarte sigur de ceea ce
spunea în legătură cu pomana făcută la Cununa anului, la Moșii din Joia Mare, mai puțin când relata
participarea lui la Cununa anului în ipostaza de copil.
Ofelia Văduva remarcă rolul determinant al femeii în actul oblativ. Autoarea explică compatibilitatea
rolului ritual de agent al actului oblativ cu acest status de gen prin apelare la aspecte ce țin de domeniul
psihologiei: există o tangență între maniera afectivă (s.n) (specific feminină) de a intra în relație cu ceilalți și
specificul darului, agent al unei relaționări afective (s.n.).. Astfel, „statutul femeii e ascendent bărbatului în
universul darului”.
Structura de rol în instituția culturală a darului presupune un rol activ, femeia, și un rol pasiv, copii și
văduve. Astfel, femeia, agentul actului oblativ e cea care gestionează relații prin acest act oblativ, pe
verticală, cu strămoșii și pe orizontală, cu membri ai colectivității, cu membri vii ai neamului, cu vecinii etc..