Dimensiuni ale limbajului n context carceral

Moșii de Rusalii : „În comuna Pojorâta, districtul Câmpulungului, se trimit, mai ales copiilor, ulcele
nouă pline cu lapte simplu sau îngroșat cu crupe de păpușoi, care se numește mleșniță.”
Moșii de ziua crucii: „Acestea [moșii] se trimit mai ales unde sunt copii” în Todirești, Bucovina etc.
Din consemnările lui Simion Florea Marian, extrase mai sus, e evident faptul că cei care primesc
pomana făcută în condiții rituale, de sufletul celor din lumea de dincolo, în cadrul temporal al secolului al
XIX-lea sunt, în principal, copiii.
2. Circumscriere pe baza discursurilor interlocutorilor
Contextele rituale în care copiii sunt cei care primesc pomana așa cum se construiesc ele în dialogul cu
locuitori ai comunei Poiana-Ilvei (jud. Bistrița-Năsăud), respectiv Hășdate (comuna Săvădisla, jud. Cluj.),
oameni ai sfârșitului de secol al XX-lea și început de secol XXI sunt: 1. Cununa anului (Poiana Ilvei,
sâmbăta, la mijlocul postului mare); 2. Ziua Morților (Poiana Ilvei, 1 noiembrie); 3. Pomana cu funcție agrară
în situația de criză economică (Poiana Ilvei); 4. Înmormântarea (Poiana Ilvei). Aceste contexte tradiționale au
în comun cel puțin faptul că pomana pentru sufletul celor din lumea de dincolo s-a dat sau se dă, în special,
copiilor. Voi ilustra mai detaliat doar una dintre siuații.
Criza economică prelungită pe mai mulți ani. Un caz particular este acela al oferirii unei pomeni
copiilor, în cazul unei situații de criză în care se află o comunitate la un moment dat.
Fragment de interviu cu Ioana M., 75 de ani, din Poiana-Ilvei, interviu înregistrat în 3 ianuarie 2008:
Maria: Și la care sărbătoate din an se mai dă, așa, la copii pomană pt. morți sau se mai dădea mai demult?
Ioana: Ă… Cân înecepea școala. Tân minte io că… tot așa, nu știu…pe-a-ntâia, pe-a doua eram cân începea
lumea la plug… Ieșă… le Ileana a lu ba Mitrofan Lupșan…era…casa-așa cu târnațu-n față șî cum o scos
pânea din cuptior, pâne de mălai sî…o iesât la copii cum vinea di la școală și le-mpărță ca să… să deie
Dumnezău să să facă… mălaiu sî… recolta.
M: Când o ieșit la plug toamna sau primăvara?
I: Primăvara, cân iesă lumea la plug. No, asta era o pomană, știi?
M: Da! Da… Și numa la copii să dădea sau la toată lumea care trecea?
I: Numa la copii. Numa la copii să dădea.
M: Și mulți ani a rând o fost așa sau numa-n anu acela s-o-ntâmplat asta?
I: Într-adevăr c-atunci o fost… o fost vo doi ori tri ai la rând, o fost rău de mălai. Nu s-o făcut mălaiu pe-
aicea. Știu că să duceu ominii prin Ungaria să ducea. Aducea sî ovăz sî… orz…
Glose. Comentarii libere:
1. Discursul interlocutoarei, având preponderent verbe la imperfect, plasează această întâmplare într-un
cronotop mitic al unui altădată opus unui acum. Într-adevăr, întrebarea mea, cu verbul la timpul
imperfect „ Sau se mai dădea mai demult... ” ar fi putut orienta discursul spre acest timp verbal, dar