Dimensiuni ale limbajului n context carceral

aspectul “comunitar” 1 . Procesiunea îndeplinea şi funcţia de oglindă a clerului, respectiv a gradelor celor
implicaţi 2 în manifestare datorită dispunerii lor fixe. Rolul dublu îndeplinit de procesiuni era de protecţie, dar
şi de exorcizare, de expulzare a răului înstăpânit deja, motiv pentru care traseul urmat încercuia cetatea
realizând un tip de cordon protector, cordon al cărui echivalent vor fi mai târziu acele mari lumânări
confecţionate printr-un raport de 1:1 faţă de dimensiunile cordonului împrejmuitor 3 . Procesiunile flagelaţilor
s-au dorit a fi un remediu împotriva ciumei, deşi în mişcările spasmodice ale corpurilor supuse chinurilor se
putea foarte clar identifica o paralelă cu suferinţele bolnavilor de ciumă. Pe de o parte biciul mâniei lui
Dumnezeu care lovea cu furie, pe de altă parte biciul din mâna omului care îşi oferea singur răsplata.
Atenţionarea unei necesare mortificări aplicate înainte ca boala să fi atins omul pentru ca acesta să fie salvat,
impune ideea conform căreia toţi oamenii trebuiau să treacă prin această penitenţă menită să le redea vechiul
statut, să le spele păcatele, fie ea operată de mâna Domnului sau chiar de om însuşi. Avantajul major al
administrării în avans a leacului cu propria mână era obţinerea unei şanse de a trăi mai departe.
În perioade de nesiguranţă şi teamă procesiunile deveneau o modalitate de conjurare şi exterminare a
acestui sentiment, mizându-se pe obţinerea îndurării din partea sfiinţilor. Paralel cu procesiunile închinate
sfinţilor ocrotitori de ciumă se organizau şi piese de teatru religioase care ilustrau viaţa sfinţilor respectivi şi
aveau un efect terapeutic 4 asupra populaţiei. “Contractul” încheiat de credincioşi cu Sfinţi prin intermediul
procesiunilor implica respectarea unui set de condiţii de ambele părţi, în caz contrar acesta se rezilia. Dintre
patronii ciumei cel care a dobândit o mare popularitate de-a lungul timpului a fost Sfântul Roch, îmbolnăvit
de ciumă în urma îngrijirii bolnavilor suferinzi de flagelul din 1347, bolnav abandonat în chinuri care a fost
vindecat în urma îngrijirilor primite de la un câine 5 , motiv pentru care cel mai adesea este înfăţişat alături de
acesta, deoarece un alt atribut al Sfântului este de a fi protector al rasei canine.
Pesta se oferă privitorului la nivelul tablourilor, operelor literare, constructelor coregrafice şi muzicale care
îi relevă faţetele metamorfice dezvăluite progresiv în acord cu condiţiile fiecărei epoci în care şi-a făcut
simţită prezenţa. De-a lungul timpului ciuma a îndeplinit rolul unui filon de aur care s-a oferit artistului pentru
a fi modelat în acord cu dorinţa şi voinţa de exprimare a acestuia, realizând astfel dincolo de pragul medical
de percepere a bolii un cadru în care substanţa unuia dintre cele mai mari flageluri a fost gravată cu noi şi noi
semnificaţii.
BIBLIOGRAFIE:
ARTAUD, Antonin, Teatrul şi dublul său urmat de Teatrul lui Seraphim şi de alte Texte despre teatru, în româneşte de Voichiţa
Sasu şi Diana Tihu-Suciu, postfaţă şi selecţia textelor de Ion Vartic, ediţie îngrijită de Marian Papahagi, Cluj-Napoca, Editura
Echinox, 1997.
CARTWRIGHT, Frederick şi BIDDISS, Michael, Bolile şi istoria, traducere Gabriel Tudor, Bucureşti, Editura All, 2005.
1 Ibidem, p. 106-107.
2 Ibidem, p. 111.
3 Ibidem, p. 133-136.
4 Ibidem, p. 196.
5 Frederick Cartwrigt & Michael Biddiss, op. cit., p. 6.