Dimensiuni ale limbajului n context carceral

plăcerea de a scăpa de stresul cotidian prin lectură, cât şi o viziune a modului de viaţă actual din Japonia,
colorată de o uşoară nuanţă a stilului literar vechi, tipic japonez, mono no aware 1 .
*
Kitchen este un roman cu totul şi cu totul modern prin faptul că tratează probleme existenţiale dintr-o
dublă perspectivă: atât din punct de vedere lingvistic cât şi din punct de vedere arhitectural.
În ceea ce priveşte prima accepţiune, limbajul este mediat de o gândire cu influenţe occidentale care
se manifestă şi la nivel lexical. Mergând pe firul naraţiunii de la început până la sfârşit, se pot uşor recunoaşte
cuvinte de altă origine decât japoneză. Spre exemplu, apar termeni precum „OK”, „cool”, „quiz show”, „deux
pieces”, „Saint-Bernard”, „SF”, însă edificator este chiar titlul. Banana Yoshimoto îşi numeşte opera Kitchen,
cu toate că există şi în limba japoneză un cuvânt care desemnează bucătăria, şi anume „daidokoro”. Motivul
pertinent care poate explica această opţiune are legătură atât cu perspectiva enunţată, care se referă la un nou
tip de omologie limbă-cultură 2 , cât şi cu faptul că autoarea doreşte să stârnească curiozitatea, să atragă atenţia
unui public tânăr, posibil neinteresat de literatură.
În ceea ce priveşte cea de-a doua perspectivă, se poate identifica o legătură puternică între starea de
spirit a personajului Mikage şi manifestările obiectelor din jurul ei (de pildă zumzăitul frigiderului) sau însăşi
bucătăria, ca spaţiu constituent al unui complex arhitectural. Opera literară se deschide tocmai cu acest
element al construcţiei despre care naratoarea mărturiseşte că e locul în care se simte cel mai bine: „Dintre
toate locurile din lume cel mai mult îmi place bucătăria” 3 . Încă din primele rânduri, aflăm că preferinţa
naratoarei se îndreaptă către o bucătărie modernă care „E bine să fie complet utilată” 4 şi care să aibă ca
pardoseală gresie, care poate fi, la fel de bine, curată sau murdară: „Dar îmi plac la nebunie şi bucătăriile
grozav de murdare” 5 . Aşadar, urmărind indiciul câtorva cuvinte-cheie (spre exemplu „utilată”, „gresie”,
„frigider”, „aragaz”, „metal”), se poate observa că apartamentul pe care Sakurai Mikage îl caută este unul
modern.
Un alt aspect care ţine de modernitate este legat de faptul că protagonista caută un apartament pentru a
se muta din casa în care locuieşte acum. E ca şi cum ar renunţa la tradiţii, la trecut şi ar lăsa în urmă
amintirile, lucrurile din jur care „au devenit ireale” 6 din pricina tragediilor înlănţuite petrecute în familia ei.
Mikage relatează cum plină până la refuz de tristeţe, de lacrimile pe care nu le putea vărsa, şi-a ademenit încet
somnul tocmai în bucătărie, deoarece acesta era locul unde zumzăitul frigiderului o ferea de singurătate. Prin
urmare, o lume modernizată nu aduce numai lucruri, obiecte noi, ci şi percepţii noi. Aici, „zumzăitul
frigiderului” e conotat pozitiv, sunetul e personificat („mă apăra”, spune Mikage), în ideea în care acest
1 Concept estetic literar care sugerează o anumită tristeţe a lucrurilor, o melancolie sădită în natură şi componentele ei, a
sensibilităţii rafinate care să perceapă cu compasiune suferinţele altora, şi cu resemnare - propriile suferinţe.
2 Vezi Yoshihiko Ikegami, Homology of Language and Culture- A Case Study in Japanese Semiotics în The Nature of Culture, 1986
3
Banana Yoshimoto, op. cit., p. 7
4
Ibidem
5
Ibidem
6
Banana Yoshimoto, op. cit., p. 8