Dimensiuni ale limbajului n context carceral

Elementul religios ocupa deasemenea un rol semnificativ în literatura populara japoneza, iar unul din
personajele cele mai importante şi mai des întâlnite în basme este călugărul budist, considerat de cele mai
multe ori o fiinţă superioară, cu puteri supra-naturale. Într-una din poveşti, întâlnim un om, care căsătorindu-
se cu o femeie-fantoma, are un fiu ce devine preot budist. În alt caz, un copilaş este luat în zbor de către un
vultur şi crescut în vârful unui copac din apropierea unui templu. Un preot budist îl găseşte, are grijă de el, şi
mai târziu, copilul devine la rândul lui slujitor al divinităţii. Zeul Kasuga şi zeul Focului şi al Tunetului sunt
printre zeităţile cele mai des pomenite în basme. Centrul de pelerinaj Kumano, vestit datorită prezenţei divine
în mijlocul său, apare deasemenea în multe povestiri. Războiul dintre zeul muntelui şi vrăjitor reprezintă şi azi
una dintre legendele cele mai cunoscute din Japonia. Cum s-a spus şi mai devreme, unii zei pot luă forme de
animale. În acelaşi fel în care maimuţa era considerată mesagerul lui Buddha, vulpea reprezenta purtătorul de
cuvânt al lui Inari, zeul câmpurilor de orez. Deasemenea, zeii sunt creatorii oracolelor; de exemplu, numele
zeului din povestea luptei cu vrăjitorul, Hitokotonushi, înseamnă “Stăpânul Unui Singur Cuvânt”, sugerându-
se astfel practica oracolelor ce răspundeau simplu prin “da” sau “nu”. Visele reprezintă o altă modalitate de
comunicare dintre zei şi pământeni întâlnită în basmele japoneze. Ritualul cel mai folosit presupunea o
separare de 7 zile de restul lumii, într-un templu, cu speranţa primirii unui semn din partea divinităţii, într-un
vis. De obicei, răspunsul vine doar în la sfârşitul celei de-a şaptea zi de sihăstrie. 2
De obicei, ne aşteptam ca toate basmele să aibă un happy ending, iar eroii să trăiască fericiţi până la adânci
bătrâneţi. O parte din basmele japoneze (şi nu numai) ies din acest tipar, şi oferă cititorilor un final mai puţin
fericit. Un exemplu de astfel de poveste ar fi Taketori-Monogatari, în care Kaguya-Hime se întoarce pe luna,
lăsând în urma lacrimile părinţilor săi adoptivi. În “Tsuro no Onagaeshi”, din cauza neascultării soţului său,
soţia cocor îl părăseşte. Din basmele populare romaneşti cunoscute noua, un exemplu de poveste fără final
fericit este “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte” ,(poveste asemănătoare cu Urashima Tarô) în
***
care eroul, datorită neascultării, îşi găseşte moartea într-un cufăr vechi.
***
Basmele reprezintă un material bogat prin care pot fi transmise valori culturale, tradiţii şi viziuni
asupra lumii ale diferitelor popoare. De aceea, pentru a fi accesibile cititorilor de pretutindeni, în ultimii ani au
fost făcute tot mai multe traduceri pentru basmele japoneze, în special în limbile engleză, franceza şi germana.
Ca şi în cazul altor traduceri, şi aici au existat bariere pe care specialiştii în domeniu s-au străduit să le
doboare, folosind diferite metode. Una dintre problemele apărute a fost existenţa mai multor versiuni pentru
anumite basme. De exemplu, una din variantele basmului “Momotaro” ne spune că băiatul a fost găsit într-o
piersică uriaşă, în timp ce în altă versiune, cei doi bătrâni mănâncă dintr-o piersica fermecată, întineresc şi au
1 cf engl. to leave, to go away
2 Exemple de poveşti buddhiste (in lb. engleza): “The Weaver Priest”, “The fox, the Monk and the Mikado of All Night’s
Dreaming”