revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

este otrăvitor, dar în general, este inofensiv pentru om. 112
Dovezile arheologice arată prezenţa creştinismului în Malta
încă din secolul IV, precum şi conştiinţa locuitorilor că au primit
creştinismul de la Sf. Pavel. Aceasta se observă cu uşurinţă din
inscripţia de pe uşa catedralei Mdina (DIVO PAVLO
MELITENSIVM PROTOPARENTE) şi din cea aflată deasupra
baptisteriului din catedrala din Gozo (ACCEPTA VIX A PAVLO
PROTOPARENTE CHRISTI FIDE). 113
Se observă cu uşurinţă sforţările teologilor catolici din
Italia, şi nu numai, de a demonstra existenţa unei tradiţii pauline în
Malta din cele mai vechi timpuri. Acestea încearcă să acopere
neconcordanţele foarte uşor observabile dintre Melita biblică şi
„Melita istorică”, cum ar fi problema viperelor şi a logicii
călătoriei, dar şi altele pe care unii cercetători mai noi le-au
observat şi au ajuns la alte concluzii în ceea ce priveşte locul
naufragiului. Cea mai nouă astfel de teorie impune insula
Kefalonia ca loc mult mai sigur al naufragiului.
Teoria kefaloniană pare să contrazică cercetarea ştiinţifică
de aproape două secole, concretizată în desenarea traseului
corăbiei ce-l purta pe Sfântul Apostol Pavel la Roma prin Malta în
detrimentul Meledei.
În Anglia controversa Meleda - Malta devenise subiect
obişnuit pentru tezele din Oxford şi Cambridge. La Cambridge,
112 Fosilele descoperite în Malta nu pot dovedi existenţa şerpilor veninoşi aici în
timpul naufragiului. Studiile recente încearcă să demonstreze că localnicii
vedeau în vipere un instrument al dreptăţii divine, fiind trimise de Heracles să
pedepsească străinii naufragiaţi – Vezi: G. LANFRANCO, ‘Reptiles and
Amphibians of the Maltese Islands’, (The) Malta Year Book (1955), p. 198-200;
P.J. SCHEMBRI, ‘Snakes and Shipwrecks’, The Sunday Times (Malta)
30.iv.1989, p. 34, apud M. BUHAGIAR, Op. cit. , p. 193.
113 Acelaşi lucru îl afirmă şi tradiţiile culese de Manduca în cele două manuscrise
nepublicate „Relazione o sian tradizioni avute e trasmesse dalli antichi...” şi
„De Sancto Publio martyre Melite principe...”, terminate înainte de 1635. Gajn
Rasul(Fântâna Apostolului) este localitatea care şi-a luat numele de la minunea
înfăptuită de Sf. Pavel, stingând setea însoţitorilor săi cu apa scoasă din stâncă în
mod minunat. Înainte să părăsească Malta, Pavel îl hirotoneşte pe Publius ca
primul episcop, şi îi promite că insula nu va fi niciodată capturată de
necredincioşi – Vezi: M. BUHAGIAR, Op. cit., p. 200.
102