revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

putem desemna pe Dumnezeu, Îl putem cunoaşte chiar mai bine
decât se cunoaşte pe Sine. Un astfel de nume este considerat a fi
agennetos. Aplicată lui Dumnezeu-Tatăl, nenaşterea Îl exclude –
conform ereziarhului – pe Fiul de la calitatea de Dumnezeu, din
moment ce Fiul este Unul-Născut. Nenaşterea se aplică Fiinţei
supreme, în timp ce naşterea se aplică creaturilor. În acest sistem
asistăm la radicalizarea arianismului fiindcă, în timp ce adepţii
moderaţi ai lui Arie susţineau că Fiul a avut o fiinţă asemănătoare cu
a Tatălui (homoiousienii), eunomienii considerau că fiinţa Fiului era
neasemănătoare celei a Tatălui. Numiţi anomei de Părinţii cu care au
polemizat, ei sunt indicaţi cu apelativul de neo-arieni de către autorii
moderni.
Sf. Grigorie, pe baza Scripturii distinge între planul creat şi
cel necreat al realităţii. În timp ce primului îi aparţin făpturile
aduse la existenţă prin voinţa lui Dumnezeu (incluzându-i pe
îngeri), celui de al doilea îi aparţine exclusiv Sfânta Treime.
Textului de la Prov. 8, 27: „Domnul m-a creat” – adevărată crux a
teologie patristice a secolului al IV-lea şi nu numai, îi refuză
interpretarea eunomiană şi îi contrapune textul de la In. 1, 3 care Îl
prezintă pe Fiul în calitate de Creator a tot ceea ce există. Dacă
arienii postulau o ontologie scalară, cu un Demiurg intermediar,
plasat între Divinitatea supremă şi creaturi, Eunomie afirmă
diferenţa radicală de fiinţă dintre Fiul şi Tatăl. Dar în acest caz,
Fiul este un uzurpator, stăpânind prin tiranie celelalte făpturi,
cărora nu le este superior ontologic – deduce Sf. Grigorie.
Pentru Sf. Grigorie, faptul că Fiul nu este agennetos nu îl
exclude de la participarea la celelalte atribute divine (proniator,
împărat, Viaţă, judecător, bunătate, lumină, putere etc.). Un
argument în favoarea dumnezeirii lui Hristos este luat din viaţa
liturgică a Bisericii, care este inaugurată deplin odată cu botezul.
Dacă botezul s-ar săvârşi în numele unor făpturi, cum şi-ar putea
păstra eficacitatea sa transformatoare? În acord cu doctrina sa,
Eunomie schimbă formula botezului, care va fi săvârşit printr-o
singură cufundare „întru moartea Domnului” (cf. nota 72). Lex
orandi urmează şi în acest caz lex credendi. Din acest motiv,
canonul 7 al Sinodului II ecumenic (381), va cere rebotezarea
eunomienilor care vroiau să revină în Biserica universală – o
asprime neaplicată arienilor moderaţi (p. 48).
300