revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

însă, trebuie să ne ducă la concluzia că arătarea eroului în cea mai
bună lumină posibilă trebuie să fi fost ţinta lui Luca în descrierea
evenimentelor dar nu împotriva adevărului ci pentru adeverirea
lucrărilor lui Dumnezeu în sfinţii Săi. 5
Dar exegeţii amintiţi nu rup momentul scrierii Faptelor de
perioada vieţii Sfântului Luca ci, mai ales pe baza similitudinilor
de limbă cu restul operei lucane, îl recunosc pe acesta ca autor.
Este greu de crezut că Luca şi-ar permite denaturarea
evenimentelor descrise în aceste ultime capitole ale operei sale.
Chiar dacă printre rânduri observăm cinstirea smerită adusă de
Luca marelui său învăţător, nu intenţionează să construiască un
misiunii lui Pavel în Efes (cf. Fapte 19, 23-40). El crede că editorul Faptelor
foloseşte experienţa marinarilor despre naufragiu pentru „povestea” călătoriei lui
Pavel la Roma – Vezi: JULIUS WELLHAUSEN, Kritische Analyse der
Apostelgeschichte, Berlin, Weidmannsche Buchhandlung, 1914, p. 54, apud
GEORGE ARTHUR BUTTRICK, WALTER RUSSEL BOWIE, PAUL
SCHERER, JOHN KNOX, SAMUEL TERRIEN, NOLAN HARMON, The
Interpreter’s Bible in Tthe King James and revised standard version s with
general articles and introduction, exegesis, exposition for each book of the
Bible, vol. IX, Abingdon, Nashville, 1980, p. 331; Dibelius argumentează că
editorul-narator al Faptelor recurge la literatura convenţională pentru descrierea
sa despre călătorie, furtună şi naufragiu. Autorul are astfel posibilitatea să-l
însoţească pe Apostol iar secţiunile cu „noi” trebuie înţelese doar ca o
compoziţie literară, şi nu ca o mărturie a prezenţei reale a lui Luca la
evenimentele relatate – Vezi: MARTIN DIBELIUS, Studies in Acts of the
Apostles, New York, Charles Scribner’s Sons, 1956, p. 7-8. Dar contestările nu
se opresc doar la Sfântul Luca, cel care descrie o călătorie „programată” – Vezi:
FLOYD FILSON, The Journey Motif in Luke-Acts in Apostolic History and the
Gospel. Biblical and Historical Essays Presented to F.F. Bruce, The Paternoster
Press, 1970, p. 73. Alţi critici au sugerat că acest paragraf este interpolat mai
târziu pentru a-l pune pe Pavel în lumina rampei, semnificative fiind versetele
Fapte 27, 9-11, 21-26, 33- 38. Pentru Conzelmann „călătoria nuvelistică” a fost
„modelul stilistic” pentru editor-autor în timpul organizării surselor şi creerii
compoziţiei în Fapte 27. El întrevede două texte originale, o sursă literară şi
informaţiile surselor istorice – Vezi: HANS CONZELMANN, Mitte der Zeit,
Tübingen, J.C.B. Mohr, 1954, p. 150-156; D. MENDONCA, Op. cit., p. 32.
5 La polul extrem se află alţi comentatori care neagă în întregime veridicitatea
fragmentului cuprins în capitolul 27. Pervo priveşte acest capitol ca pe o nuvelă
religioasă, o piesă a aventurii ficţionale, şi găseşte în „aventura aceasta narativă”
intenţia sigură a glorificării lui Pavel. Responsabilul acestei compoziţii însă,
conform examinării literare a textului, este tot Sfântul Luca – Vezi: RICHARD
IVAN PERVO, The Literary Genre of the Acts of the Apostles, Harvard Divinity
School, 1979 p. 223.
83