revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

perspectivă de abordare a fenomenului, dar departe de a revendica
hirotonia pentru sine. 17
Despre acest gen de feminism s-a discutat şi între 27
septembrie - 3 octombrie 1970, în Elveţia la Cartigny, unde a avut
loc un colocviu asupra Tainei Preoţiei convocat de comisia
„Credinţă şi Constituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
Punctele asupra cărora au căzut de acord cei 22 de participanţi ai
diferitelor confesiuni au fost: caracterul determinant al slujirii lui
Iisus Hristos; necesitatea unei preoţii consacrate în Biserică
datorită căreia aceasta să-şi poată manifesta credincioşia
împlinindu-şi chemarea de slujitoare; realitatea sacramentală a
actului prin care Biserica numeşte persoanele care să împlinească
această slujire; necesitatea de a concepe pentru fiecare epocă noi
forme de slujire care să fie adaptate nevoilor ei; necesitatea unei
oarecare supleţe; chiar pentru structurile considerate de unele
Biserici ca esenţiale (de ex.: ierarhia).
Prof. Harry J. Mc. Sorley a afirmat între altele că „ţine de
puterea cheilor Bisericii de a declara valide şi legitime slujirile pe
care altădată le-a declarat nevalide sau nelegitime”, 18 într-un fel
părerea lui are un sâmbure mare de adevăr, în sensul că Biserica,
prin „puterea cheilor ei”, care sunt Sfintele Canoane, stabileşte
normele de conduită după care fiecare se poate ghida în drumul său
spre mântuire. Canoanele ne arată nouă, şi prin noi lor, ce este
Biserica. Ea este locul (comun) unde omul se întâlneşte cu
Dumnezeu. Biserica se sfinţeşte de episcop sau de delegatul său,
care aduce cu sine Sfântul Antim şi cu Sfintele Moaşte. 19
Dacă ei nu au continuitate apostolică cum pot spune că
biserica lor e Biserică? Cum pot spune că altarul lor e Altar? Şi
unde le sunt Sfintele Moaşte? Şi unde le e femeilor supunerea de
care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel? Canoanele arată clar: „Iar
cine va sfinţi Biserici fără Sfintele Moaşte, să se caterisească, ca
unul ce a călcat Tradiţia” (Can. 7 VII ec; Cart. 6). „Dacă cineva
ar învăţa că lesne se poate defăima casa lui Dumnezeu şi
17
Pr. dr. IOAN MOLDOVEANU, Art. cit., p. 132-134.
18
F.a., Problema preoţiei în atenţia confesiunilor creştine, în „M.B.”, anul XX
(1970), nr. 10-12, p. 755-756.
19
Ierom. NICODIM SACHELARIE, Pravila Bisericeasă - Manual pentru
duhovnicie, Iaşi, 2009, p. 103.
131