revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

triumfal, în absidele laterale fiind figurate Praznice împărăteşti sau
Minuni. Dimensiunile modeste ale lăcaşurilor de cult construite în
secolul al XVIII-lea au determinat regândirea selecţiei tradiţionale
de scene evanghelice şi restrângerea la esenţial a ciclurilor, în
special acolo unde nu a existat loc decât pentru un singur registru
narativ, precum la biserica Buna Vestire din Pietrari-Vâlcea
(1744), biserica fostului schit Titireciu (1746) ş.a. Este şi cazul
bolniţei Episcopiei Râmnicului, motiv pentru care timpanele
naosului au fost rezervate Răstignirii (est), Coborârii la iad (nord),
Înălţării (sud) şi Adormirii Maicii Domnului (vest), iar pe pereţi se
desfăşoară două cicluri narativ-liturgice, pictate unul în
continuarea celuilalt: Patimile Domnului şi Duminicile
Penticostarului.
Pe arcele de susţinere a calotei naosului, la est şi la vest,
este reprezentată câte o scară a îngerilor, în axul lor figurând
Hristos în veşminte luminoase, binecuvântând. Ele diferă de
reprezentările obişnuite ale Scării lui Iacov prin lipsa patriahului
culcat, ca şi prin înlocuirea cu Hristos a figurii Maicii Domnului, a
cărei prefigurare Scara îngerilor o reprezintă. Astfel, Scara
îngerilor face aici referire la dialogul lui Hristos cu Natanael
(In. 1, 51: „de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii
lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului”),
pericopă citită în prima duminică din Postul mare, a Ortodoxiei. În
plus, în capătul nordic al arcului de vest, în continuarea scenei
Scării îngerilor apare o imagine neobişnuită, în care doi diavoli
ucid oameni, scena având un titlu greu lizibil astăzi: „[S-au î]necat
alu[ne]cân[d] în [m]area i(s)pitelor”. 21 Ea reprezintă, probabil, o
aluzie la istoria potopului, 22 care este rememorată în săptămâna din
mijlocul Postului mare, a Sfintei Cruci. Figurarea acestei imagini
în capătul Scării îngerilor şi deasupra scenei Adormirii Maicii
21 Întregirea a fost efectuată prin comparaţie cu celelalte inscripţii narative din
naos, care sunt formulate la persoana a III-a plural, fiind eliptice de subiect.
22 Exegezele bizantine la istoria potopului subliniază că pământul se afla deja
scufundat in oceanele păcatului, mai inainte de a fi acoperit de revărsările de ape
(v. P. S. NICOLAE VELIMIROVICI, Proloagele de la Ohrida, Ed. Egumeniţa,
Bucureşti 2005, Vol. II, sinaxarul din 10 decembrie, p. 399). Formularea din
inscripţie poate avea ca sursă de inspiraţie o serie de imne şi rugăciuni care
folosesc motivul alunecării şi înecării în marea ispitelor, precum cele ale Sf.
Efrem Sirul.
214