revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

antologiei porneşte de la crezul predecesorului său, de a pune la
dispoziţie „toate cântările cele necesarii unui cantăreţu” şi mai cu
seamă elevilor seminarişti, „care în cea mai mare parte nu sunt
decât fii poporului cel lipsit şi stors de mijloace pecuniare”. Linia
creatoare este caracterizată prin dorinţa de simplitate şi concizie,
căci, „n-am crezut a face mai bine decât a conserva stilul cel mai
simplu”. Intervenţiile sale au avut în vedere cântările ce necesitau
unele reduceri după cum spune Oprea Demetrescu: „Cântările
întinse însă mai mult le-am lăsat în starea lor primitivă, afară de
câteva excepţiuni unde au cunoscut necesitatea de modificaţii şi de
prescurtări”. 99
La baza activităţii lui de românire stau lucrările lui Anton
Pann, mai ales la care a fost abonat. Munca lui nu s-a redus numai
la procesul de simplificare şi adaptare a melodiilor bisericeşti, ci a
creat şi cântări pe texte liturgice în limba română între care
amintim: „Fericit bărbatul” glas VIII, „Condacul din Postul Mare”
glas II şi mai ales „Doxologia” glas VIII.
În concluzie se poate spune că, prin activitatea polivalentă de
muzician, interpret, folclorist, pedagog, tipograf, compozitor şi
editor, Oprea Demetrescu se înscrie cu contribuţii apreciabile
alături de contemporanii săi din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea.
Istoria vieţii culturale a zonei Olteniei cunoaşte mult mai
mulţi muzicieni psalţi care au contribuit la dezvoltarea
patrimoniului său artistic. Astfel la procesul de românire au mai
contribuit chiar dacă într-o mai mică măsură, pe lângă muzicienii
amintiţi în partea a III-a a acestei lucrări, şi nume ca: Hristea
Grigoriu, Toma Paraipan, Nicolae Călinescu, Gherasim, Ioan C.
Sgondea, Ion Mardale, Dimitrie C. Popescu, Chiril Popescu, ş.a.
Distingem dintre aceştia pe profesorul şi compozitorul de
muzică psaltică Dimitrie C. Popescu, a cărui activitate
componistică a cunoscut o permanentă ascensiune mai ales în
secolul XX. Fiind protopsalt la Episcopia Râmnicului, apoi la
Biserica Sf. Ilie din Craiova, el a simţit lipsa cărţilor de muzică
necesare cultului divin, fiind şi maestru de cântări la Şcoala de
99
V. VASILE, Oprea Demetrescu…, în „A.U.C.”, Seria Teologie, anul IV, nr. 4,
an 1999, Craiova, p. 185.
247