revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

martie, a intrat în această mănăstire, ctitorie a vornicului Cernica
Ştirbei. În anul următor, la 12 noiembrie 1808, a depus voturile
monahale, primind numele de Calinic, în locul celui de Constantin.
La scurt timp, a fost hirotonit diacon, iar în 1813 a primit
Sfânta Taină a Preoţiei de la arhiereul Dionisie Lupu Sevastias,
viitorul mitropolit al Ţării Româneşti.
Îndrumat de duhovnicul său Pimen, ieromonahul Calinic a
început o viaţă de grele nevoinţe călugăreşti, cu post, rugăciune,
muncă, citiri din Sfânta Scriptură şi din alte cărţi ziditoare de
suflet.
Pentru viaţa sa duhovnicească pilduitoare, la 14 decembrie
1818 soborul mănăstirii Cernica l-a ales stareţ („cârmuitor peste
mănăstire şi povăţuitor sufletesc al vieţuitorilor ei”). Doi ani mai
târziu, a fost hirotesit arhimandrit.
Ca stareţ, Sfântul Calinic a depus tot efortul pentru
ridicarea vieţii duhovniceşti din mănăstirea pe care o conducea,
„ostenindu-se şi trudindu-se pentru binele obştii” neîncetat. În
timpul stăreţiei sale (1818-1850), mănăstirea Cernica a devenit o
adevărată oază duhovnicească de rugăciune şi de nevoinţă, un
important centru de cultură şi de spiritualitate ortodoxe, care
atrăgea din toate părţile ţării nu numai viitori monahi, ci şi
credincioşi mireni, dornici de a trăi o viaţă cu adevărat
creştinească, apropiată de poruncile Domnului. Numărul
călugărilor şi fraţilor din mănăstirea Cernica s-a ridicat în timpul
stăreţiei Sfântului Calinic la 350.
Cum bine ştim, spre „chinovionul” de la Cernica, Bunul
Dumnezeu i-a îndreptat paşii şi tânărului Ioan Ionescu, călugărit în
1846 cu numele de Irodion. Viitor stareţ al mănăstirii Lainici,
Cuviosul Părinte Irodion, trecut de curând de Biserica noastră în
rândul sfinţilor (29 octombrie 2010), va fi duhovnicul Sfântului
Calinic.
În primii ani de stăreţie, Sfântul Calinic s-a ocupat de
pictarea bisericii mănăstirii, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Între
anii 1832 şi 1836, a zidit din temelie biserica cu hramul Sfântul
Gheorghe, din ostrovul mănăstirii. Distrusă de un cutremur,
această biserică a fost rezidită de Sfântul Calinic, ea fiind terminată
în 1842. De numele stareţului Calinic se leagă şi zidirea unei noi
stăreţii şi a unei bolniţe pentru îngrijirea monahilor bătrâni în
266