revista arhiepiscopiei craiovei, arhiepiscopiei râmnicului, episcopiei ...

Domnului se constituie ca o evocare a legământului mântuirii făcut
de Dumnezeu cu omul după potop, dar, aici întruchipat nu de
curcubeu, ci de Scară. 23 Totodată, prin dublarea reprezentării Scării
– deopotrivă deasupra scenei Răstignirii, pe est, ca şi deasupra
scenei Adormirii Născătoarei, pe vest – este generată o punte
vizuală care uneşte Crucea şi intrarea Fecioarei în Sionul ceresc
într-un mesaj comun, acela al împlinirii legământului de mântuire
al lui Dumnezeu cu omul, prin Întrupare.
Ciclul Patimilor începe de pe peretele vestic, dinspre colţul
nordic, cu scena Spălării picioarelor ucenicilor, continuă pe sud şi
se încheie pe peretele estic, al iconostasului de zid, închis până la
boltă cu un timpan în care este reprezentată Răstignirea, flancată
de scena Plângerii şi de Ieşirea din mormânt, o variantă
iconografică a Învierii, de sorginte occidentală. O dispunere
asemănătoare a ciclului Patimilor se găseşte la biserica fostului
schit Buna-Vestire din Pietrari, ctitoria aceluiaşi episcop Climent,
pictată cu câţiva ani în urmă, în 1744, de acelaşi meşter ca şi la
bolniţă: popa Gheorghie. 24 La Pietrari, ciclul Patimilor începe din
colţul de nord-est al naosului, continuă pe cel de vest şi, pe
peretele sudic, în continuarea lui, figurează Duminicile
Penticostarului, care se încheie cu scena Pogorârii Sfântului Duh,
în colţul sud-estic. La bolniţă, ciclul Patimilor începe din colţul
nord-vestic şi înaintează, pe sud, către altar, unde culminează cu
scena Răstignirii, în timpanul estic. Pe nord, el continuă cu
Pogorârea la iad (Învierea) şi cu ciclul Penticostarului - cu
minunile sale făcute „prin apă”- care merge către vest, spre
neobişnuita scenă a „înecării” omului în marea ispitelor, şi are ca
epilog imaginea Înălţării de pe timpanul sudic, promisiune
deopotrivă a pogorârii Mângâietorului şi a înălţării omului.
Dispunerea tradiţională a episoadelor unui ciclu narativ era
cea a sensului acelor de ceasornic, est-sud-vest-nord; însă,
caracteristică acestor două monumente este dispunerea inversată a
23 Pe arcul vestic al pronaosului mic de la Hurezi, care leagă cele două coloane
decorate cu figurile patriarhilor veterotestamentari, este figurată Scara lui Iacob,
ca o referire vizuală şi simbolică la curcubeul Legământului; I. IANCOVESCU,
„Această desfătată, frumoasă şi iscusită tindă”. Pictura pronaosului bisericii
mari a mănănăstirii Hurezi: o interpretare, în „Studii şi Cercetări de Istoria
Artei –Seria Artă Plastică”, Vol. (1997), p. 43.
24 C. BĂLAN, Inscripţi i... Vâlcea, nr. I, 1243, I 1247, I 1248; VIII 1333, VIII 1335.
215